Tag Archive: Mihai Șerban

Zece proști mititei

Marea vânzoleală mondială de instaurare a „corectitudinii politice, a exprimării neconflictuale și neprejudiciabile” pare să dea în clocot. Imaginația celor care au pornit cruciada împotriva moștenirii rasiste și suprematiste dă și ea în clocot. Nu mai este de ajuns că luăm imediat poziție împotriva abuzurilor pe care poliția le face împotriva persoanelor … (mi-e teamă să folosesc vreun termen precis, că nu se știe cine se supără…), că dărâmăm statui, schimbăm nume de străzi. Nu, trebuia să sărim calul și să începem o adevărată vânătoare de vrăjitoare. După ce cel mai vizionat film din istoria cinematografiei („Pe aripile vântului”) a…

Detalii

---

Sfârșitul istoriei

Atunci când ne aducem în memorie felul în care eram în trecut, fostul nostru „sine” pare diferit. În mod întrucâtva surprinzător se pare că avem o imagine, câteodată foarte cuprinzătoare chiar, despre cât de mult s-au schimbat personalitatea și gusturile noastre de-a lungul anilor. Cu toate acestea, oricât de mult ne-am schimbat de-a lungul anilor, atunci când privim spre viitor ne așteptăm să rămânem la fel, iar lucrurile din jurul nostru să rămână la fel, sau schimbate doar în infimă măsură. Specialiștii au denumit acest fenomen „iluzia sfârșitului istoriei”, în care oamenii tind să subestimeze cât de mult se vor…

Detalii

---

Cu moartea spre moarte ducând

Sărbătoarea Sfintei Marii este foarte importantă pentru ortodoxie. De loc fiind din Gherla, îmi sunt extrem de vii în amintire momentele când cohortele de credincioși veniți din toată țara, sosiți în oraș cu trenul sau cu autobuzul, cântau și se strângeau în coloane pentru a străbate pe jos cei 15 kilometri care despărțeau orașul de satul Nicula, în care se află Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”. Marea întrunire de la Nicula este unul dintre evenimentele majore ale ortodoxiei românești, care nu înseamnă doar cohorte de pelerini, mici și bere, târât pe coate și genunchi în jurul bisericii, ci și prezența unor…

Detalii

---

Viitorul e azi

Azi, la acest ceas de luciditate provocat de către cel mai mărunt inamic pe care l-a avut umanitatea, sunt tot mai tentat să-i dau dreptate unui profet neînțeles, pe numele său Alvin Toffler: viitorul este tot mai aproape de orizontul prezentului, iar umanitatea suferă de un adevărat „șoc al viitorului”. Viitorul este deja în prezent, trecutul nu mai are nici o relevanță, iar ritmul schimbării este atât de intens, încât ceea ce știam ieri numai are mare relevanță azi. De pildă, să aruncăm o privire pe evoluția clasamentului primelor 10 națiuni ale planetei, orânduite după produsul intern brut. Avem următoarele…

Detalii

---

Triumful „pantofarilor”

Am luat poziție în repetate rânduri împotriva a ceea ce seamănă din ce în ce mai mult cu o tiranie a incompetenței, a nepriceperii, a deficitului de informare și de rațiune dovedit de o bună seamă din semenii noștri. Nu avem de ales decât să invocăm din nou străvechea poveste a pantofarului care a încercat să-și depășească competențele și a fost pus la punct de către autoritatea superioară. Povestea, culeasă din scrierile lui Pliniu cel Bătrân, spune că pictorul Appelles din Kos și-a supus o lucrare, conform tradiției acelei vremi, criticii publice. Un individ, care s-a recomandat drept pantofar, a…

Detalii

---

Sentiment și rațiune

La un ceas târziu de noapte, obosit de izvodit cuvinte, mi-am lipit fruntea înfierbântată de ușa de sticlă care dă spre grădină și am aprins reflectorul cu lumină orbitoare pentru a admira dansul fulgilor de zăpadă care, pentru întâia oară în acea iarnă, coborau spornic spre pământ. Pe când privirea mi s-a odihnit pe patul alb şi dens pe care se aşterneau fulgii, am tresărit cu neaşteptată emoţie: prin zăpada reavănă înainta cu îndârjire o liniuţă neagră, care se contorsiona în toate direcţiile ca pentru a evita pericole de-abia ghicite... O omidă. În plin ianuarie, după luni şi luni de…

Detalii

---

Europa și gogoașa

În ciuda faptului că ținutele ei pompoase s-au cam deșirat pe la anumite cusături, că mobilele ei sunt prea greoaie și prea înzorzonate, Bătrâna Doamnă are încă bogății destule prin cuferele ei închise cu lacătele grele de fier. Nici nu este de mirare, cu doar 80 de ani în urmă Europa era marele tartor planetar și, cu vărul Sam de peste ocean, făcea și desfăcea ițele politicii mondiale. Și aceasta se întâmpla la finele unei perioade de aur pentru capitalismul european care, timp de trei secole, a exploatat și a stors în voie bogățiile întregii planete. În mod paradoxal, prima…

Detalii

---

Moartea capitalismului

Eram copil, adevărată termită intelectuală, cu curiozitatea turată la maximum. Toată cunoașterea venea din cărți și numai din cărți. La un Crăciun ca toate celelalte, am găsit sub brad două volume legate în pânză verde, pe care era inscripționat cu litere aurii: „Jules Verne - Istoria marilor descoperiri geografice”. O lectură încântătoare, oferită de pana măiastră a mult prea repede uitatului scriitor francez. Și o surpriză uriașă pentru acel moment al vieții mele: am aflat că, în urmă cu ceva secole, mânați de o curiozitate pe care nimic nu o putea astâmpăra, europeni din toate națiile maritime au pornit pe…

Detalii

---

Nici măcar rușine

Spațiul public se încinge din nou. După ce ne imaginam că s-au făcut progrese în domeniul atât de delicat al definirii identității de gen, talibanii locali - încuiați, neînduplecați și obscurantiști – au ieșit din nou la atac, găsind formula ideală (interdicție legală) pentru a înăbuși în fașă orice apropiere față de acest domeniu care continuă să facă valuri în spiritul națiunii. Mărturisesc că și eu, măcar de dragul predictibilității și al stabilității, aș agrea mai degrabă o lume în care băiețeii se joacă cu mașinuțe și mingiuțe, iar fetițele se joacă cu păpușele și crăticele, fiecare pregătindu-se pentru marile…

Detalii

---

Despre sex, suferință, moarte. „Un pitic atât de mic…”

„… făcea baie-ntr-un ibric/ De săpun s-a-mpiedicat / Și piticul s-a-necat.” Toți cei din generația mea trebuie să-și amintească (dacă nu-i trădează memoria, desigur…) această poezioară stupidă, prezență inevitabilă în curicula de grădiniță. La final, trebuia să mimăm durerea prin cuprinderea obrăjorilor în palme și legănarea energică a capului. Și trebuia să accentuăm dramatismul: „Vai, vai, ce păcat / Că piticul s-a-necat!” Nu am verificat, dar sunt aproape sigur că în curicula de ultimă oră a grădinițelor această poezioară măcinată de un dramatism extrem nu mai figurează. Și pe bună dreptate, veți spune, ea este violentă, cu o acțiune foarte scurtă, dar…

Detalii

---