Europa și gogoașa

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      1 lunã în urmã     669 Vizualizări  

În ciuda faptului că ținutele ei pompoase s-au cam deșirat pe la anumite cusături, că mobilele ei sunt prea greoaie și prea înzorzonate, Bătrâna Doamnă are încă bogății destule prin cuferele ei închise cu lacătele grele de fier. Nici nu este de mirare, cu doar 80 de ani în urmă Europa era marele tartor planetar și, cu vărul Sam de peste ocean, făcea și desfăcea ițele politicii mondiale.

Și aceasta se întâmpla la finele unei perioade de aur pentru capitalismul european care, timp de trei secole, a exploatat și a stors în voie bogățiile întregii planete. În mod paradoxal, prima colonie care s-a rupt de la sânul marelui sistem colonial european a fost cea mai dinamică și mai pofticioasă dintre ele: Statele Unite ale Americii (1776). Care au și constituit un pol de putere economică și militară ce, în aproximativ 160 de ani, a ajuns mai bogat și mai puternic decât părintele său european.

Acesta a fost doar primul semn al decăderii Europei din poziția de primă putere mondială. Totuși, până în preajma anului 1950, Europa era cea mai semnificativă prezență pe mapamond: sistemul ei colonial acoperea aproape jumătate din suprafața planetei, iar populația ei (fără colonii) reprezenta 25% din populația mondială. Europenii erau cei mai bogați, mai instruiți și mai puternici locuitori ai planetei, cu argumente militare în fața cărora nu le putea rezista nicio națiune. 

Parcă pe nesimțite, în mai puțin de un secol, rolul Europei s-a diminuat drastic, cu o viteză care, privită la scară istorică, echivalează cu o prăbușire. Procesul în sine nu este nicidecum de mirare, doar o mulțime de „împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă” au fost măturați de valurile istoriei și au rămas acum doar palide referințe între paginile cărților de istorie.

Desigur, Europa nu va fi măturată de valurile istoriei. Dar studiile făcute de către Uniunea Europeană arată că viitorul demografic al Europei arată îngrijorător: speranță de viață mai mare, rate mai scăzute ale natalității, societăți în curs de îmbătrânire, gospodării de dimensiuni mai reduse și creșterea urbanizării. Speranța de viață mare nu este un semn prea îmbucurător, fiindcă diminuarea populației printr-o natalitate crunt deficitară va duce la situația ca în 50 de ani în Europa să nu mai existe nici suficienți oameni în putere pentru a acorda minimele îngrijiri vârstnicilor tot mai numeroși.

Iar Bătrâna Doamnă nu s-a dezbărat încă de cumplitele sale metehne: etnocentrism, xenofobie și arianism (mascat, desigur, după ce naziștii l-au discreditat atât de sângeros în fața umanității). Ea privește lumea cu un monoclu demodat, care încă îi dă iluzia că toți ceilalți sunt mai mici, mai neînsemnați. Și ea ]nc[ nu înțelege că, în maximum 50 de ani, populația ei va reprezenta mai puțin de 4% din populația planetei. Și chiar dacă fiecare european va fi în continuare bogat, partea pe care Europa o va reprezenta din produsul mondial, din circuitul mondial al valorilor materiale, va fi atât de neînsemnată, încât va părea că a sosit rândul umanității să o privească pe Bătrâna Doamnă prin monoclul blestemat.

Bătrâna Doamnă are o singură cale de scăpare din calea uitării și a anonimatului: să continue să însemne ceva pentru comunitatea mondială. Cât de curând, armatele ei (inclusiv rachetele nucleare pe care s-a așternut praful…), flotele ei, pumnul ei în masă, nu vor mai speria pe nimeni. Acum sunt importante numărul populației, accesul la internet, inovația tehnologică, crearea de aplicații informatice specializate. Iar toate națiunile emergente excelează exact din acest punct de vedere, având drept vârfuri de lance „tigrii asiatici” care trepidează nerăbdători în bazinul pacific.

Europa a dedulcit întreaga omenire la risipa opulentă și la prosperitatea și eficiența întemeiate pe risipă, racile care caracterizează capitalismul „istoric”. Reformarea sistemului de producție al umanității este în primul rând în sarcina celor care l-au creat cu secole în urmă. Iar discuția pe seama acestui subiect nu trebuie să semene cu un dialog al surzilor, în care să nu ne putem hotărî care sistem este mai bun: capitalist? socialist? comunist?… Niciunul nu mai este de dorit, fiindcă ele sunt întemeiate pe exploatare nemiloasă a mediului natural și pe risipa criminală a resurselor ecosferei planetare.

E timpul să ne îndreptăm spre un alt sistem, lipsit de balastul politicii îndreptate spre justificarea abuzurilor prin „creștere economică” sau „justiție socială”. El s-ar putea numi RAȚIONALISM și, eliberat de culori politice sau ideologii pe măsură, este îndreptat spre asigurarea cu demnitate a nevoilor oamenilor, respectând totodată cerințele de protecție a mediului natural. Economista britanică Kate Raworth a generat un sistem de vizualizare a dezvoltării comunităților urbane sau națiunilor, care plasează populația ca un inel, a cărui parte interioară definește o „podea” a limitărilor în domeniul a 15 domenii esențiale pentru ființa umană, iar „tavanul” ecologic definește poziționarea comunității față de 9 domenii esențiale din mediul natural. (Căutați pe net, este fascinant!). Cu mare entuziasm, o metropolă reprezentativă precum Amsterdam, „Veneția Nordului”, a purces la regândirea organizării și funcționării după principiile acestei „gogoși”, liberă de sforării și promisiuni politicianiste. Tocmai pentru a limita acest gen de politicianism, parlamentul Danemarcei a emis o lege prin care acțiunile guvernamentale în domeniul protecției mediului și încălzirii globale nu mai pot fi schimbate de la un ciclu politic la altul, ci numai prin dezbatere parlamentară și consultare publică.

Acestea sunt exemple de atitudini sau acțiuni care pot conferi Bătrânei Doamne o importanță, o vizibilitate și un prestigiu planetar pe măsura înțelepciunii sale, a experienței sale și a trecutului său atât de bogat. Dovedind că se poate rupe de acel trecut care nu-i mai face cinste, ea poate face parte din viitorul divers și surprinzător al umanității ce va să vină.

 

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About