Viitorul e azi

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      1 lunã în urmã     1236 Vizualizări  

Azi, la acest ceas de luciditate provocat de către cel mai mărunt inamic pe care l-a avut umanitatea, sunt tot mai tentat să-i dau dreptate unui profet neînțeles, pe numele său Alvin Toffler: viitorul este tot mai aproape de orizontul prezentului, iar umanitatea suferă de un adevărat „șoc al viitorului”.

Viitorul este deja în prezent, trecutul nu mai are nici o relevanță, iar ritmul schimbării este atât de intens, încât ceea ce știam ieri numai are mare relevanță azi.

De pildă, să aruncăm o privire pe evoluția clasamentului primelor 10 națiuni ale planetei, orânduite după produsul intern brut. Avem următoarele coloane de rezultate:

1992……………………2008……………………….2024

SUA………………………SUA……………………….China

Japonia…………………Japonia…………………..SUA

Germania………………China……………………..India

Franța…………………..Germania………………..Japonia

Italia…………………….Marea Britanie…………..Indonezia

Marea Britanie………….Franța……………………Rusia

Spania…………………..Italia………………………Germania

Canada…………………Brazilia…………………….Brazilia

Rusia……………………Rusia………………………Marea Britanie

China……………………Spania……………………..Franța

(Acest clasament, precum și informațiile care urmează, sunt toate culese din publicațiile Forumului Economic Mondial).

În decursul acestui an, 2020, era deja preliminat ca PIB realizat în Asia să depășească restul PIB-ului mondial. La fel, în anul 2030 se estimează că  peste 60% din creșterea economică mondială va avea loc în Asia. (Nici nu putea fi altfel, câtă vreme între 2014 și 2020 PIB-ul „Asiei emergente și în dezvoltare” a crescut cu exact100%). Previziuni întocmite pentru anul 2050 (de către banca americană Citicorp, de această dată) ne prezintă un deconcertant tablou al primelor 10 puteri economice ale planetei: China, India, SUA, Indonezia, Nigeria, Brazilia, Rusia, Japonia, Filipine, Marea Britanie. 

Sic transit gloria mundi! Când luam cunoștință, în urmă cu 45 de ani, de geografia economică mondială, clasamentul primelor 10 puteri economice era copios dominat de statele europene. După cum vedeți, în 1992 până și Italia sau Spania apăreau în clasament, și cu mult înaintea Chinei! La doar 30 de ani după, soarele se ridică cu adevărat de la răsărit, aducând în prim planul economiei mondiale națiuni pe care occidentalii le-au crezut pe veci inferioare și supuse.

În următorii 10 ani, zona Asia-Pacific va furniza 90% din cei 2,4 miliarde de nou sosiți în rândurile clasei mijlocii. Aceasta va însemna nu numai o putere economică majorată, nu numai consum majorat (doar China prevede dublarea numărului de aeroporturi până în 2035, fiindcă activitatea de producție și turismul intern cresc într-un ritm amețitor), ci și o prezență mult întărită în circuitul ideilor mondiale, în activitatea științifică și tehnologică pe plan mondial, în doar 50 de ani națiunile asiatice făcând un uluitor salt înainte, de la societăți țărănești/agricole la societăți științifice și tehnologice avansate.

Europa trebuie să înțeleagă că viitorul nu lucrează în favoarea sa. La fel, Statele Unite ale Americii, care mai au pe umeri un handicap suplimentar: ele sunt o națiune fără trecut, tradiții și istorie. Pe deasupra, întemeiată pe genocid, jaf, sclavie și rasism. („America este singura națiune din istorie care a trecut miraculos de la barbarie la degenerare, fără intervalul obișnuit al civilizației” – Georges Clemenceau). Ce se vor face SUA peste câteva zeci de ani, când vor avea în față națiuni puternice, cu istorii milenare, cu culturi milenare, și asupra cărora nu vor mai putea abate instrumentele favorite americane: intriga și pumnul de fier?

Când vorbesc despre lucrarea viitorului, să nu înțelegeți că-i dau o tentă catastrofică. Așa funcționează dinamica istoriei universale: imperii uriașe, a căror putere părea eternă, s-au prăbușit și au dispărut, uneori în doar câțiva ani, aproape fără a lăsa o urmă durabilă. Nu acesta este, fără îndoială, destinul marelui imperiu planetar al omului alb. Tranziția spre noua lume va fi mult mai blândă decât în cazul imperiilor pe care nimeni nu le mai știe.

Pe lângă toate problemele legate de încălzirea globală, pierderea biodiversității, împuținarea ozonului, poluarea generalizată de toate felurile, supraexploatarea planetei, omul alb din țările pe care încă le numim „civilizate” mai are de dat față cu o provocare majoră: schimbarea rapidă a statutului său pe această planetă.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About