Arhive ale autorului: Mihai E. Serban

Vă ordon: ocupați Pământul

Omul se comportă cu leagănul său planetar cu aceeași nonșalanță criminală cu care tratează o vidră peștii cu care se află închisă într-un bazin, al cărui singur prădător ea este. Fără nicio grijă pentru viitor, vidra înfulecă pe săturate până când, răpusă de foame, va da și ea ortul popii, fără ca măcar să priceapă ce se petrece. Dacă resursele sunt limitate, ignoranța se plătește scump. Desigur, omul poate invoca în apărarea sa ignoranța: „Vă rog să mă iertați, domnule polițist, dar habar n-aveam că o astfel de regulă există.” După cum este și normal, necunoașterea nu este un motiv…

Detalii

---

Conspirația termometriștilor

Stau câteodată și-mi amintesc ce oameni și ce povești mai erau în părțile noastre când începusem și eu a mă ridica, drăgăliță doamne, băiețaș la casa părinților mei. Locuiam noi într-un frumos orășel transilvan și aveau ai mei oarecare dare de mână, dar nu aveam niciun fel de cutii fermecate cu vorbă, muzică sau chipuri pe sticlă. Oamenii nu se aveau decât… pe ei! Ziua era pentru muncă, potențată de chemările sirenelor de la fabrici, pentru trebăluit prin casă și pe lângă casă. Serile erau pentru socializare, în familiile numeroase, pe la porți și pe la ferestre. Curios ca o…

Detalii

---

Viața ca un moft

Fiecare dintre noi a fost, măcar o dată în viață, mofturos. Când ceva ce am primit nu ne-a plăcut. Sau când ceva ce ne-am dorit cu tot dinadinsul nu am căpătat nici în ruptul capului. Dar ne întrebăm cu mirare: cum se face că taman în lumea noastră, cea civilizată, educată și bogată, moftul a devenit o adevărată normă de viață? Putem avansa o primă explicație în aceea că ștafeta generațiilor a fost foarte grav scurtcircuitată. Înainte, pe toate planurile, noua generație refăcea traseul evolutiv al generației precedente, atât din punct de vedere cultural, cât și din punctul de vedere…

Detalii

---

Bună ziua, UDMR!

Cazanele naționaliștilor de toate culorile (tricolorurile se potrivesc doar pe roșu, știți desigur care sunt celelalte…) au dat în clocot cu prilejul dejucării ultimului complot întunecat de rupere a Ardealului de la sânul patriei-mame și alipire a lui la teritoriul iredentismului maghiar. Desigur, nici vorbă de așa ceva. Dar reacțiile (din partea română, desigur) au fost atât de vehemente de parcă așa ceva chiar era pe punctul de a se petrece. Să vedem într-o astfel de reacție doar o zvârcolire a viscerelor… Doar? Aici avem însăși imaginea vie a instinctelor care ne conduc viața fără ca măcar să ne dăm…

Detalii

---

Strigătul mâniei și al neputinței

Reducerea activităților industriale și mai ales stoparea freneticei vânzoleli umane, ca urmare a perfidului coronavirus, au dus în mod surprinzător la ameliorarea simptomelor de declin a ecosferei planetare. Au devenit virale imaginile cu Carpații văzuți din București sau cu Himalaya zărită de pe supra-populatele meleaguri indiene. Mai mult, au fost privite cu interes imaginile din satelit care arătau că în  zone ultra-poluate, cum ar fi Câmpia Padului (Italia) sau Câmpia Indo-Gangetică (India) poluarea atmosferică a coborât la niveluri care nu au fost niciodată înregistrate înainte. Și toți necunoscătorii (și ei sunt majoritatea publicului, cum credeați?) au jubilat: iată că se…

Detalii

---

Quod licet jovi…

… non licet bovi. Pre limba noastră strămoșească: „Ce e permis zeului, nu e permis boului”. Cu alte cuvinte, ce-și permite șeful, stăpânul, barosanul, căpetenia, mai-marele… nu este în niciun fel permis boilor de rând, care nu au alte drepturi decât să trudească pentru cei dintâi. Atunci când, în exercitarea vreunei funcții publice, cele două categorii intră în contact, zeul (șeful, parlamentarul, putinciosul, pilosul sau bogătanul) reclamă apăsat un regim de favoare și, dacă nu-l primește pe loc, se rățoiește iritat: „Băăă, știi tu cine sunt eu?” Sunt nenumărate momentele în care o disparitate de statut, născută din diverse situații…

Detalii

---

Problema e normalitatea!

Adânc marcați de criza virusului și intens frustrați în obiceiurile noastre, strângem din dinți, înjghebăm postări haioase pe medii, încercăm să rezistăm unei recluziuni care, de multe ori, ne închide cu persoane care ne sunt aproape străine și visăm la un singur lucru: să revenim, cât de repede se poate, la normalitate. Întrebarea este: care normalitate? Normalitatea înseamnă mii și mii de vârstnici părăsiți în aziluri; care, oricât de pompoase nume am găsi pentru ele, nu sunt decât triste trambuline ale morții prin care familii ultra-ocupate cu înmulțirea banilor se eschivează de la elementara datorie de a oferi zilnic un…

Detalii

---

Mai întâi viața!

Virusul cel buclucaș a dat serios peste cap bunul mers al societății, economiei și sufletelor noastre. Măsurile luate pentru a ne feri de virusul cel rău tulbură fragilul mecanism în care mișunam cu toții pentru a răspunde nevoilor, poftelor și ambițiilor noastre. Și, mai presus de toate, tulbură fragilul echilibru în care se afla forul nostru interior, deja torturat de temeri, incertitudini, nelămuriri și nebuloase existențiale. Barometrul sufletelor noastre (mediile sociale) a trecut de la „schimbător” la „furtună iminentă”.  Confruntați cu un inamic invizibil și necruțător, tot mai mulți sunt cei care se întreabă care este rostul nostru în această…

Detalii

---

Pe muchie de cuțit

Buclucașul covid19 a câștigat bătălia cu noi: în ciuda măsurilor extreme pe care le-am luat mai de spaimă, mai de nevoie, el se răspândește nestingherit în toate colțurile planetei. Pandemia are deocamdată doar o definiție geografică, fiindcă afectează fiecare bucățică de pământ care se lăfăiește sub soare. Greul cel mare încă nu a venit, dar efectele pandemiei asupra moralului și situației noastre sunt pe deplin vizibile, și nu avem nici un motiv de bucurie în fața acestui tablou al dezastrului. Fiindcă el ne arată cu limpezime, ca o oglindă necruțătoare, toate relele care bântuie atât natura umană, cât și societatea…

Detalii

---

Cea mai perversă pandemie

Avem tendința, ușor de înțeles (doar am dori să vorbim aceeași limbă, nu-i așa…?) să abordăm pandemia la zi cu un limbaj tehnic, administrativ (statistici peste statistici) și organizatoric (ce măsuri s-au luat, ce măsuri de protecție trebuie să respectăm etc., etc). Și nu ne dăm seama că o altfel de pandemie, mult mai perversă, a început să bântuie planeta. Este pandemia spaimei. Intensitatea este mai ridicată decât în cazul covid19, fiindcă începem să tremurăm imediat ce ne-am infectat și intrăm într-o stare de agitație care ne abolește rațiunea. Contagiunea este mult mai rapidă și mai intensă; este suficient ca…

Detalii

---