Arhive ale autorului: Mihai E. Serban

Trezirea din minciună

Prea puțini sunt cei care azi își amintesc de strălucitul eseist și moralist francez Francois de La Rochefoucault, care a spus: „Nu ar trebui să fim supărați când ceilalți ne ascund adevărul, de vreme ce noi ni-l ascundem adesea nouă înșine”. Exceptând împrejurările patologice în care suntem incapabili să judecăm însemnătatea faptelor noastre, ne-am făcut din minciuni atât scuturi, cât și instrumente cu care ne punem viața în mișcare. O minciună este democrația. Nu atât în concepția luminată a diverșilor părinți fondatori, ci în felul în care știm noi s-o trăim zi de zi. Într-o primă fază euforică, românii și-au…

Detalii

---

Prostul și nebunul

Două dintre cele mai utilizate sintagme în vorbirea curentă sunt, după cum cu ușurință vă puteți da seama, „Ești (nu fi) prost” și „Ești (nu fi) nebun”. Folosim cele două sintagme fără cel mai elementar discernământ. Sau le folosim pentru a-i înjosi, umili și domina pe semenii noștri – dacă ați petrecut un moment pe stradă ascuțind urechea în preajma vreunui grup de liceeni, ați fost fără îndoială șocați de rafalele interminabile de „prostule” și „nebunule”.  Într-un sublim exercițiu de morală elevată, Lucian Blaga scria: „Și în domeniul cuvintelor ar trebui aplicate regulile circulației monetare. Adică, nu ar trebui emise…

Detalii

---

Euro 2020. Odă învinșilor

Și s-a încheiat și marele bâlci mondial al fotbalului. Cele două zone care contează în fotbalul „mare” (Europa și America de Sud) și-au desemnat, după o lungă și traumatizantă așteptare, campioanele. Care se întâmplă să fie ambele de „geantă” latină. În Europa sorții au făcut ca învinsa să fie o națiune saxonă – Anglia. Mai încolo veți înțelege ce însemnătate are acest fapt. Desigur, cele două campionate s-au încheiat cu momentul apoteozei, când oficiali gomoși și fals cordiali împart medalii și cupe, iar învingătorii triumfali țopăie extatic cu cupa în brațe, sub o ploaie de confetti, mari cât bancnotele care…

Detalii

---

Așa-i că n-ați crezut?

În Canada, focurile care pârjolesc pădurile și locuințele oamenilor sunt mult mai mari decât flăcările indignării aprinse de genocidul cinic, sângeros și sistematic întreprins asupra copiilor națiunilor indigene. În fapt, întreaga Arctică este în flăcări, și lucrul acesta ar trebui să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad. În ultimii 40 de ani, planeta a pierdut anual între 80.000 și 100.000 de km² de criosferă (zone aflate în veșnic îngheț). Pierderile sunt localizate cu precădere în emisfera nordică, unde permafrostul se transformă direct în focare încinse care ard fără a putea fi oprite. Toate acestea sunt rezultatul logic al unor…

Detalii

---

Povara de a fi om

Istoria umanității este presărată cu episoade de neașteptată, demăsurată și nestăpânită violență sângeroasă. Și nu vorbim despre acele bătălii de legendă în care oponenții s-au căsăpit cu înverșunare sau la acele episoade în care cei puțini s-au jertfit încercând să târască în moarte pe cât mai mulți dintre dușmani (rezistența eroică – doamne, mult ne mai plac eroii și, mai ales, moartea lor…!).  De când e lumea lume (și aici am în vedere doar ultimii 10.000 de ani din istoria speciei noastre) nu a trecut o zi fără ca, undeva pe planetă, să nu se petreacă o vărsare de sânge,…

Detalii

---

E. De la EST

Una dintre fidelele mele cititoare (și cea mai veche prietenă a mea!) a făcut o remarcă foarte inspirată după editorialul meu „G”: „Presimt că urmează E. Dar nu de la Europa”. Ai dreptate, Monica: subiectul de maximă importanță pentru noi ar trebui să fie „E de la Est”, adică impactul pe care îl vom resimți prin mutarea centrului de putere al planetei spre tărâmurile Soarelui-Răsare. Este adevărat, după trei secole în care destinul planetei a fost hotărât în cancelariile americane și după un glorios secol în care cancelaria nord-americană a preluat fotoliul de orchestră, trăim întrucâtva cu iluzia că importanța…

Detalii

---

G. Nu ăla cu sexul… celălalt

Agățați 10 persoane pe stradă. Întrebați-i ce înseamnă pentru ei „G”. Unii se vor agita, fiindcă se tem de influențele nefaste pe care tehnologiile 5G le vor avea asupra fiziologiei umane. Alții se vor fâstâci, amintindu-și de celebrul „punct G” aducător de delicii sexuale. Iar alții, cei mai puțini, vor merge cu gândul la reuniunile de grup ale bogătanilor care au pretenția de a conduce treburile umanității (G6, G7, G8, G12… și așa mai departe…). Când scriu aceste rânduri face mari valuri mediatice reuniunea G7 din Marea Britanie, prima de acest fel după mai bine de un an de recluziune…

Detalii

---

Omenirea stă „la bandă”, ca studenții de pe vremuri

Student fiind, cu mulți ani în urmă, găseam hrana zilnică într-o uriașă cantină studențească, menită să hrănească fără greș mii și mii de studenți hămesiți. Imensa sală cu sute de mese era flancată de două benzi întinse pe toată lungimea. Pe acea bandă studenții așezau tăvile după ce terminau de mâncat, pentru a fi transportate spre ghișeele de debarasare. Iar de-a lungul benzilor se etala comunitatea „bandiștilor”. Bine înrădăcinați în ambianță, ei erau studenții „bătrâni”, fără bani (dar cu griji…) sau repetenți (situație în care adio bursă!). Și totuși, ei mâncau cât voiau și pe alese… fiindcă selectau de pe…

Detalii

---

Fiecare județ are câte un „clan Dragnea”

Un banc din perioada ceaușistă. Bulă rotește prin aer un sac. Este întrebat: „Bulă, ce ai în sacul acela?” „Păi, am niște șoareci.” „Dar pentru ce îi rotești așa?” „Dacă nu îi rotesc, au timp să roadă sacul și să scape afară!” De 53 de ani, șoarecii nu au mai fost rotiți în politica și în administrația românească. În consecință, ei au avut timp berechet să roadă sacul corectitudinii și dreptății, să iasă și să intre după bunul plac, ba chiar să-și facă cuiburi călduroase din peticele produse cu râvnă șoricească. Aici, ei și neamurile lor, familia lor lărgită, iubitele…

Detalii

---

Adina Vălean și-a permis să aibă o inimă. Și i se cere demisia

Rece ca un bolovan, aspră ca un cactus, neclintită ca un continent. Așa este inima unui politician. Sau, din cât circulă eresurile populare, așa ar trebui să fie. N-are mamă, n-are tată, n-are decât patrie adorată! Pe care, desigur, o adoră cum poate el mai bine, adică cu nenumărate șovăieli, cu solide schimbări de tabără, cu discursuri patetice (în sensul american, nu în sensul românesc, dacă înțelegeți ce vreau să spun…), cu performanțe lingvistice precare sau penibile, cu incompetența afișată în frunte (păi, dacă așa le-a fost scris!) Mi-am jurat mai demult că nu am să mă mai iau de…

Detalii

---