300 de miliarde de jalnice scuze

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      1 lunã în urmã     1650 Vizualizări.  

În timp ce lumea „civilizată” savurează de zor târgurile de Crăciun și se îngrijorează că se scumpește energia și carnea de porc, peste Filipine au trecut în doar 25 de zile 6 puternice furtuni tropicale, dintre care două s-au ridicat la rang de „super taifun”. Timp de mai bine de o lună, regiunea Bicol a fost sub ape, făcând imposibilă începerea operațiunilor de refacere și de eliminare a focarelor de boli.

De ce am început făcând trimitere la situația dintr-un teritoriu care este interesant pentru europeni doar ca o destinație alternativă pentru concedii exotice? Fiindcă un asemenea fenomen (6 furtuni în 25 de zile) nu este ceva rar – este ceva fără precedent! Și, pe deasupra, chiar cu intensități diferite, traseele parcă au fost trase la indigo, lovind de fiecare dată în aceeași regiune blestemată de soartă.

Doar atât și ar trebui să cădem pe gânduri. Adăugați la acestea suferințele neașteptate pe care le-au traversat europenii în acest an ieșit din comun (anunțat deja a fi cel mai fierbinte an de când omul a început să folosească sistematic termometrul, cu șase săptămâni de caniculă în plus față de normal), secetele continue din anumite zone și inundațiile catastrofale din alte zone sau alternanța celor două împrejurări catastrofale. Sau de fenomene extreme, cauzate cu precădere de tembelismul uman, cum este ucigașa poluare atmosferică din Delhi (India). Chiar fără multă cugetare (care dă multora dureri de cap…), ne dăm seama că ceva nu este în regulă în acest vast tablou al existenței umane pe Terra. Situația globală a evoluat în asemenea fel, încât se pare că este prea multă apă acolo unde NU ar trebui să fie și prea puțină acolo unde AR TREBUI să fie.

Desigur, situația este mult, mult mai complicată. Pentru a dezcâlci această complicație, cea mai dificilă ecuație care s-a oferit vreodată umanității spre rezolvare, oamenii s-au pus pe creat ceea ce știu ei mai bine: „comiții” și comitete și alte întruniri și congrese, în care se dezbat cu deplină responsabilitate (prefăcătorie) și cu multă sinceritate (minciună calificată) problemele „arzătoare” ale planetei. Doar Conferința Părților (COP) asupra prevenirii schimbărilor climatice a ajuns la 29 de ediții – care de care mai inutilă sau mai ridicolă, forumuri de vorbit din vârful buzelor, de aruncat priviri lunecoase, de făcut promisiuni scrise pe vânt.

La această din urmă COP, țările din Sud au avansat ideea unui ajutor necesar pentru combaterea schimbărilor climatice în sumă de 1.300 miliarde USD. Cu greu, spre marea disperare a acestor state, bogații au promis un „ajutor” de 300 miliarde USD, care, din capul locului, a fost vehement contestat și criticat. Având în vedere diversele complicații birocratice și instituționale, puteți să vă imaginați cât din sumele promise va ajunge, de fapt, la destinatarii care suferă din greu. Chiar cronic subdimensionat, acest ajutor pare să fie o sumă frumușică (totuși, mai cât PIB-ul României). Totuși…

În copleșitoarea lor îngustime de viziune, politicienii din Sudul Global nu-și dau seama că pledoaria lor înfierbântată (scuze pentru silogism…) nu face decât să accentueze presiunea antropică asupra mediului natural. În cuvinte simple: „Dați-ne 1.300 de miliarde de USD și vom putea face câte ceva pentru salvarea noastră și a planetei.” Greșit, greșit, de trei ori greșit! Fiindcă sumele generos „oferite” de bogătani vor avea două destinații prioritare: retur către donatori, prin intermediul firmelor occidentale care sunt „singurele deținătoare” ale tehnologiilor miraculoase care pot vindeca planeta. A doua destinație este buzunarele flămânde ale potentaților din Sudul Global, care nu se dau în lături de la nimic pentru a găbji câteva miliarde, mințind că „le pasă”.

Pe ansamblu, o nouă și tristă dezamăgire. Dar, în domeniul climatic, eșecul de la Baku nu este singura dezamăgire. Dezamăgiri solide au fost înregistrate în acest an: discuțiile în coadă de pește asupra biodiversității în Columbia, lipsa unui acord la discuțiile asupra poluării cu plastic în Coreea de Sud (așa-i că habar nu aveați despre aceste inițiative ale ONU?). La acestea se adaugă eșecul COP16 asupra deșertificării mondiale. Promovată de către Comitetul ONU pentru Combaterea Deșertificării, această inițiativă trage un răsunător semnal de alarmă asupra faptului că, în acest moment, 77,6% din suprafața Terrei este supusă unui proces de aridizare și deșertificare, ceea ce, în 70-80 de ani, va provoca grave suferințe (foamete, insecuritate, confruntări, migrație, războaie…) pentru cel puțin 5 miliarde din populația planetei. Conferința, deplin ratată, de la Riyadh a avut și o notă „optimistă”: savanții susțin că situația nu este definitiv pierdută, ea putând fi redresată prin „acțiuni drastice”.

Ce glumă bună! Am râde, dacă nu ne-ar curge gheață prin vene! Cine să promoveze asemenea măsuri? Politicienii care mint fără încetare, promițând mai multă prosperitate și mai multă „distracție”, doar pentru a înfuleca oareșce voturi? Cine să accepte „acțiuni drastice”? Visătorii noștri cititori, care așteaptă cu înfrigurare sfârșitul sărbătorilor de iarnă pentru a începe să-și planifice somptuoasele concedii de vară, musai într-o insulă tropicală cu nisip alb și cocotieri care se apleacă galeși peste valuri? Treziți-vă: valul schimbării trece deja peste Europa și nu este schimbarea politică, ce vă produce atâtea frisoane și delicii, ci schimbarea profundă a climei, care va îngreuna și complica teribil existența umană.

Situația umanității pe această planetă se agravează pe zi ce trece. Omului de rând nu-i pasă, el are cu totul alte preocupări. Politicianului de vârf nu-i pasă, fiindcă el se crede mai presus de orice amenințări. Totul transpare evident în felul în care se desfășoară, cu deplin cinism și cu tragică nepăsare, întreaga activitate umană de investigare și reglare a crizei climatice. Bogații își închipuie că tot ce au de făcut este să arunce în ochii săracilor praful unor promisiuni financiare, mereu aceleași, mereu nesocotite și mereu reînnoite pe degeaba la fiecare întâlnire grandioasă.

Iar voi, dragi consumatori de informație, nu mai ascultați aiureli de genul: „Mai mult CO2 aduce mai multă verdeață, au mai fost perioade de încălzire puternică, planeta știe mai bine…” Da, a fost adevărat cândva, dar atunci omul cel îngâmfat, cu poftele sale nemăsurate și cu nepăsarea sa criminală, era încă un vis al naturii! Scoateți omul din ecuație și veți vedea că ecosfera planetară ființează cu deplin succes. Omul este problema, cu cinismul lui de a oferi firimituri financiare pentru reziliența planetară.

Banii promiși de bogați nu sunt decât un maldăr de scuze jalnice în fața judecății istoriei, care ne va judeca fără discriminare, dar și fără îndurare.

Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About  

Sunt Ionel Lespuc, jurnalist. Alături de mine, am invitat și continuu să invit să scrie oameni cunoscuți ai Clujului. Uite câteva nume: Kai Brand Jacobsen, norvegiano-canadianul care merge de la Cluj în misiuni de pace, peste tot în lume; Cristi Danileț, judecătorul rebel despre care sunt sigur că ai auzit; Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisei de Sănătate din Camera Deputaților, mereu în luptă cu neregulile din spitale; Dan Clinci, arhitect, omul din spatele concursurilor de soluții care remodelează Clujul; Mihnea Stoica, analist politic, cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării; Mihai Șerban, om de afaceri de succes și maestru de arte marțiale.