Tag Archive: Mihai Șerban

Moartea unei legende

  5 years în urmã  

De când omenirea a fost înzestrată cu memorie, fie ea orală, scrijelită sau scrisă, în spațiul cultural uman au circulat legende, care mai de care mai impresionantă sau mai memorabilă. Fie ele personale, de cuplu sau familie, de clan sau trib, sau la nivel de popor sau națiune, legendele au fost martorii vii ai existenței umane. Și factori, de prim rang, ai influențării existenței umane. Subiectul este vast, și am putea înjgheba un tratat pe această temă. Acum doresc doar să mă ocup de una dintre cele mai puternice legende care au populat mentalul colectiv: legenda fericirii prin prosperitate, prin…

Detalii

Mărgăritare porcilor

  5 years în urmã  

Unul dintre clovnii climatici a ieșit la contraatac: Jair Bolsonaro (foto sus) și șeful său de cabinet (echivalentul prim-ministrului în democrațiile parlementare) l-au ironizat „pe medii” pe președintele Franței. Vezi Doamne, te-a bătut grija doar de noi, cu incendiile din Amazonia… ce ai de spus despre toate incendiile de acum din Australia? Un clovn știe și face doar ceea ce ține de meseria sa de clovn: să prezinte în arenă giumbușlucuri jumate hazoase, jumate penibile. Am râde poate de giumbușlucurile trumpilor și bolsonarilor, dar situația este mult prea gravă, așa că trebuie musai să plângem cu ambii ochi. În primul…

Detalii

Mai întâi planeta!

  5 years în urmã  

Deși au trecut 2500 de ani de când Confucius emitea celebrele sale maxime, cuvintele sale par să fie azi cu mult mai putin luate in seama decat atunci. Iată cum explica el unui discipol câteva dintre secretele guvernării: „După ce o țară are suficienți locuitori, îmbogățește-i.” Naiv, discipolul întrebă: „Mai ramâne ceva de făcut după ce i-am îmbogățit?” „Desigur. Educă-i!” Acesta este principalul, și cel acut pericol la adresa însăși supraviețuirii umanității: omenirea a ajuns la un număr fără precedent în istorie, iar bogăția acestui ocean uman (măsurată, desigur, în termeni umani, adică posesie și folosință exclusivă) este atât de…

Detalii

Poveste de Crăciun

  5 years în urmã  

Se zvonea că ”literatura de sertar” nu există... Greșit! Cu ceva timp în urmă am descoperit o astfel de scriere, pe file demult îngălbenite, vechi de peste cincizeci de ani. Trecând peste ușoarele teribilisme de licean, mesajul este generos și atemporal: să fim buni și înțelegători, iar binele pe care îl facem să aducă bucurie și înălțare celor din jurul nostru. Nu doar de Crăciun... ci zi de zi! MUNȚII (... Timpul era prea frumos ca să catacdisesc să fac ceva. Stăteam pe o bancă şi-mi alungam sistematic din minte toate gîndurile care îndrăzneau să-mi tulbure liniştea vătuită.) Meditaţia îmi…

Detalii

Rușine

  5 years în urmã  

Am înțeles foarte devreme cât de apăsătoare este pentru umanitate problematica impactului pe care activitățile umane îl au asupra mediului natural. În 1995, făceam vorbire despre faptul că ceea ce numeam atunci „criza ecologică mondială” este cauza unei profunde crize morale pentru umanitate. De atunci încoace, în tratate științifice, în articole și în apariții publice, am încercat să ofer semenilor mei un motiv rezonabil de trezire din delirul consumist.. Și totul a fost degeaba. Degeaba m-am auto-intitulat eu „vorbitor pentru Pământ” – mai nimeni nu mi-a auzit glasul și chiar mai puțini sunt cei care i-au dat ascultare. Acest mărunt,…

Detalii

De fapt, suntem proști

  5 years în urmã  

De când a luat cunoștință de propria existență, ființa umană nu a încetat să se auto glorifice, să se ridice în slăvi și să-și atribuie calități care de care mai închipuite. În toate sistemele cosmogonice, aceeași nevolnică ființă ocupă locul central, ca și cum ar fi ceva de capul ei. Mai mult, după ce religia monoteistă care va deveni cândva creștinism a inventat o divinitate supremă, a statuat că omul a fost creat „după chipul și asemănarea” acestei divinități. Mintea noastră nu are pic de liniște. Generate de toate poftele, ambițiile, năzuințele, temerile, spaimele noastre, mii de gânduri ne brăzdează…

Detalii

Universul din noi

  5 years în urmã  

Este de-a drept ciudat, dar nu inexplicabil, decalajul care există între viziunea și cunoștințele noastre despre mediul extern și cele pe care le știm sau ni le închipuim despre mediul nostru intern. În urmă cu doar 80 de ani, celebrul (în acele vremuri…) Alexis Carrel își titra cartea de căpătâi în felul următor: „Omul, acest necunoscut”. Chirurg de excepție, el a primit un Premiu Nobel, în 1912, pentru perfecționarea tehnicilor de suturare vasculară, și a fost pionier al transplantului de organe. Totodată, el a fost una dintre vocile cele mai insistente în a explica oamenilor că ființa umană este o…

Detalii

Problema cea mai mare

  5 years în urmã  

Râul Abatan din Filipine își rostogolea apele de smarald către mare. Încorsetați în veste de salvare, în fapt de seară, stăteam cuminți pe băncuțele din barca cu motor care ne purta spre o dorită, dar improbabilă, întîlnire cu licuricii. Deodată, i-am văzut, smulgându-se întunericului ca o mică minune de lumină! Câțiva arbori de pe malul rîului păreau a fi ornați pentru Crăciun, atât de bogat sclipeau în frunzișul lor milioanele de gângănii care, precum numai și numai omul, se transformă în lumină atunci când iubesc... Zburând cu frenezie de la un arbore la altul, ei păreau stropi de aur incandescent…

Detalii

Drobul de sare

  5 years în urmã  

În timp ce unii conducători de națiuni s-au hotărât să-și scuipe în sân și să facă un târg cu dracul (Trump sau Bolsonaro mizează pe creștere economică prin exploatarea extensivă a mediului natural), iar alții abordează problema doar din vârful buzelor, cât să dea bine „pe sticlă”, povara acțiunii împotriva crizei ecologice mondiale este aproape întreagă pe umerii savanților și ai tinerilor. Cercetările, datele și informațiile oferite de savanți au marele avantaj că sunt prin definiție obiective, deci de încredere. În schimb, ele au marele dezavantaj că sunt plicticoase pentru marele public, obișnuit mai nou să se holbeze la poze…

Detalii

Universul mut

  5 years în urmã  

Raporturile noastre cu civilizațiile extraterestre sunt ca pe vremea telefoanelor însuflețite prin manivelă: speri ca o centralistă plictisită să-ți audă apelul și, după un întreg concert de  scârțâituri și pârâituri, speri ca de la celălalt capăt al firului cineva să rostească cuvântul care deschide părțile comunicării: „Alo!” Ne dorim cu disperare să avem oareșce tovarăși de dialog risipiți prin hăurile galactice. Ne dorim (ca atunci când suntem rătăciți într-o pădure sau când suntem naufragiați pe un ocean fără sfârșit) să nu fim singuri. Să mai fie cineva ca noi, cu care să împărțim povara puținătății vieții raționale în acest univers.…

Detalii