Mai întâi planeta!

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      2 saptãmâni în urmã     194 Vizualizări  

Deși au trecut 2500 de ani de când Confucius emitea celebrele sale maxime, cuvintele sale par să fie azi cu mult mai putin luate in seama decat atunci. Iată cum explica el unui discipol câteva dintre secretele guvernării: „După ce o țară are suficienți locuitori, îmbogățește-i.” Naiv, discipolul întrebă: „Mai ramâne ceva de făcut după ce i-am îmbogățit?” „Desigur. Educă-i!”

Acesta este principalul, și cel acut pericol la adresa însăși supraviețuirii umanității: omenirea a ajuns la un număr fără precedent în istorie, iar bogăția acestui ocean uman (măsurată, desigur, în termeni umani, adică posesie și folosință exclusivă) este atât de mare încât nu a mai rămas nici un colțișor al acestei planete care să nu fie ocupat, exploatat sau revendicat de către oameni. Iar culmea răului este că omenirea a ajuns la acest vârf al puterii ei, și al periculozității ei pentru leagănul ei planetar, fără ca ea să fie educată.

Să nu facem cumva greșeala de a ne închipui că instrucția școlară însemnă „educație”… Tot ceea ce se transmite copiilor în școli nu are nici o legătură cu devenirea lor ca indivizi umani responsabili, ci tot cu nesfârșita goană după bogăție. Matematica, fizica, chimia, biologia, geografia, și toată pletora de științe și domenii „derivate” din acestea (ce părere aveți despre tandemul geografie-topografie?) nu sunt decât instrumente cu care ființa umană măsoară ceea ce smulge naturii, și o transformă în forme și compoziții care corespund întocmai nevoilor sale de îmbogățire pe seama unei resurse abundente, placide, dar totuși (și aflăm doar acum acest lucru…) limitată și vulnerabilă.

Până și așa-numitele „științe umaniste” sunt centrate exclusiv pe ființa umană, pe bunăstarea ei și pe protecția ei împotriva „agresiunilor mediului”. Din (puținele) mele studii de limba rusă mi-a rămas în minte o sintagmă revoltătoare: „borba celavecu na prirode” – „lupta omului împotriva naturii”. Și așa ne-a părut a fi istoria noastră ca specie: o nesfârșită luptă pentru supraviețuire într-un mediu ostil și plin de primejdii. Această imagine  este complet greșită; este suficient să arunci o privire în acele puține colțuri ale planetei unde omul încă trăiește în armonie cu natura (Amazonia, Noua Guinee) pentru a avea imaginea copleșitoare a unui desăvârșit echilibru între ciclurile naturii și prezența umană.

Din păcate, omenirea ne-educată nu a învățat nimic din propria-i istorie, iar instruirea școlară și academică, indiferent de nivelul lor, nu l-au dus pe om pe calea morală a respectului față de natură, ci pe calea mercantilă și distrugătoare a exploatării fără scrupule a acesteia. De-abia în acest context putem aprecia adevărata valoare a acțiunilor Gretei Thunberg: acțiunea ei de „grevă școlară pentru climat” este dovada că în acest moment al istoriei sale umanitatea este ultra capabilă să-și urmeze cu mare eficacitate visele de înavuțire și prosperitate, dar este în schimb incapabilă să întreprindă ceva relevant pentru protecția ecosferei planetare.

Parabola lui Confucius a ajuns de-abia acum la adevărata ei forță și profunzime: omenirea este acum atât de bogată și de puternică încât răul pe care îl poate face, și și-l poate face, a crescut la cote apocaliptice. O omenire bolnavă, supusă numai și numai zeului „ban”, ai cărei eroi sunt saltimbanci îngâmfați de genul Trump sau Bolsonaro, personaje emblematice lipsite de cea mai elementară pregătire de-a înțelege urmările catastrofale ale deciziilor lor tembele, sinistru îmbătați de puterea discreționară asupra destinului umanității, și a planetei pe care aceasta o jefuiește. Dar  ei sunt emblematici și din alt punct de vedere: ei sunt dinozauri ai istoriei, meniți pieirii, fiind exponenți ai acelui stadiu de evoluție al omenirii care trebuie să dispară cât mai curând – stadiul dezvoltării extensive, realizate prin jefuirea fără scrupule a mediului natural. (Trist, dat rândurile lor par chiar să se îngroașe – președintele Cehiei consideră că preocuparea pentru climat a devenit un fel de „religie”, drept pentru care el se declară „eretic”. Halal să-i fie!).

Numita dispariție nu trebuie să se petreacă pe calea obișnuită a revoluțiilor umane, adică încarcerare, ghilotinare sau execuție cu foc la gura țevii. Dispariția lor trebuie să se producă prin educarea intensă a omenirii îmbogățite, care trebuie să înțeleagă că exploatarea cinică a planetei, a resurselor sale, trebuie să dispară din paradigma existenței umane, la fel cum trebuie să dispară toți cei care mai reprezintă o astfel de viziune asupra lumii. Spiritul pionierilor americani, exprimat prin luarea în posesie a suprafeței de teren pe care o pot străbate călare într-o zi, urmată de exterminarea băștinașilor și a viețuitoarelor, trebuie să apună pe vecie din inima umanității, îngropat adânc sub un munte de regrete și umilință.

Consider cu toată puterea că aici se joacă viitorul acestei umanități și al acestei planete. Nu în educație academică, nu în scrieri științifice, nu în cercetări științifice și în dezvoltări tehnologice, ci în schimbarea completă a priorităților în însăși viziunea umanității, a fiecărui atom uman, asupra mediului natural și a problematicii protejării leagănului planetar. Iar schimbarea este simplă de exprimat și de explicat: „Mai întâi planeta!” Este timpul să încetăm cu desenele simpatice care promovează atitudinile ecologiste, cu filmulețele în care sunt lăudați promotori ai unor acțiuni ecologice, și pe care le privim cu o lacrimă în colțul sufletului în timp ce ne bălăcim în consumul nostru delirant.

Este timpul să stabilim noile priorități ale umanității, și este ceasul al 12-lea în care mai putem produce în mentalitatea noastră găunoasă și în păgubosul nostru triumfalism consumist o schimbare de viziune și de paradigmă care să ne permită supraviețuirea în vremurile care deja sunt neliniștitoare, și fără îndoială vor deveni tragice. Chiar cu prețul unei suferințe anticipate, trebuie să facem tot ce este omenește posibil, și încă ceva pe deasupra, pentru a evita cât mai mult din toate acele tragedii.

Iar calea este  numai una singură: „Mai întâi planeta!”

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About