Mulțumim din inimă partidului!

Viața ne oferă surprize atât de variate încât niciodată nu ne vom putea sătura de imensitatea situațiilor în care ne regăsim aproape zi de zi. Să fim înțeleși: apariția subită a unui virus (în unele situații) mortal nu este nicidecum o surpriză; dimpotrivă, având în vedere numărul, mobilitatea și îmbuibarea umană, această pandemie este pe deplin logică.

Ceea ce nu este deloc logic este nonșalanța dăbălăzată de care omenirea a dat dovadă după cele două avertismente recente, numite SARS (2003) și MERS (2012). Pentru ce nu au fost cele două avertismente luate în seamă? Simplu: sperietura nu a fost mare, 8.000 și, respectiv, 2.500 de cazuri. La o asemenea incidență, o rată de decese de 10% (SARS) sau 34% (MERS) nu este neapărat de speriat, mai ales că cele două infecții virale nu s-au întins în țările „care contează” (adică în țările bogate).

Aceste țări ar fi putut, totuși, să înțeleagă semnalul pe care microscopicii noștri tovarăși de planetă l-au transmis chiar fără să vrea: suntem aici, printre voi, în voi, și putem în orice clipă să ne facem simțită prezența. Dar nu, singurul sector în care tematica pandemiilor era exploatată la sânge și întoarsă pe toate părțile era industria cinematografică. Hollywood (și alții mai mici) a produs pe bandă rulantă pelicule, unele chiar cu valoare artistică, în care pandemiile fac ravagii și sunt oprite de câte un erou hotărât, printr-un act de bravură nebunească, punându-și în pericol sau chiar sacrificându-și viața.

Din memoria mediatică a omenirii a fost dezgropată o expunere publică a lui Bill Gates, datând din 2014, în care acesta explica faptul că omenirea nu este câtuși de puțin pregătită pentru o situație de pandemie. Desigur, nimeni nu a luat-o în serios, crescând doar șansele ca importantul promotor să fie etichetat drept milionar excentric.

În consecință, eforturile sistemelor naționale de sănătate au fost orientate spre minimizarea costurilor (deci limitarea volumului de materiale și echipamente medicale disponibile pentru situații excepționale), iar eforturile industriei farmaceutice – cu precădere spre „cosmetizarea” ființei umane: sănătate prin preparate elucubrante (țin în mână un flacon cu suport hepatic alcătuit din 20 de extracte diferite!), luptă împotriva simptomelor, și nu a cauzelor bolilor (toate acele medicament inutile pentru răceală, gripă, dureri de cap și păreri de rău) și aspect sănătos (creme, loțiuni și mai ales uluitoarele „ape micelare” – rareori în istoria umanității s-au luat atâția bani pe ceva atât de inutil!).

Am fost ocupați cu crearea și întreținerea iluziei de sănătate și frumusețe. Iar Bill Gates a avut dreptate: am rămas complet nepregătiți în fața unei amenințări de care nu am fost niciodată feriți și pe care doar am ignorat-o și am minimizat-o, punând-o la coada listei noastre de priorități. Sectoarele de cercetare ale industriei farmaceutice nu s-au ocupat de studierea și înțelegerea pericolului reprezentat de viruși – mult mai importante fiind grija ca oamenii să-și poată închipui că sunt sănătoși și frumoși…

Autoritățile naționale din domeniul sanitar au dormit pe ambele urechi. Din când în când se trezeau din letargie și  dădeau câte un raid printre cei care aveau legătură cu sănătatea oamenilor. Guvernele au dormit și pe ochi, incapabile să vadă în perspectivă. Dacă ar fi investit miile de miliarde de dolari sau euro pe care acum le cheltuiesc, încercând să dreagă busuiocul, pe cercetare serioasă și utilă asupra amenințărilor virale care ne populează mediul de viață, acum am fi fost pregătiți pentru această pandemie și, metaforic vorbind, i-am râde în nas.

Acum, râsul nostru nu este vizibil, fiindcă gura ne este acoperită de o mască. Și va rămâne multă vreme așa, fiindcă de-abia acum dăm din colț în colț pentru a găsi remedii eficace și a dezvolta un vaccin care să ne protejeze pe viitor. Fără a răsuci cuțitul în rana anti-vaxiștilor, nu pot să nu remarc un mic paradox al istoriei: se pare că în acest moment de răscruce și derută un vechi program de vaccinare, pierdut aproape în traducerile istoriei, oferă o neașteptată șansă în fața perfidei invazii covidiene.

Este vorba despre vaccinarea BCG, pe care mulți dintre „seniori” vă amintiți s-o fi primit în „autobuzul sanitar” care vizita din când în când școlile și grădinițele. Vaccinul a fost un instrument fundamental în ținerea sub control a tuberculozei, care și acum lovește peste 9 milioane de oameni anual. Acest vaccin a fost utilizat în diferite feluri; statele „bogate”, considerându-se mai presus de amenințări, au practicat scheme de vaccinare relaxate, ba chiar s-au lipsit de ele. Desigur, ignorând faptul aproape întâmplător că acest vaccin poate să asigure o stare a plămânilor care ușurează lupta împotriva afecțiunilor virale.

Dacă suprapuneți harta pandemiei peste harta opțiunilor de vaccinare BCG veți găsi tulburătoare potriviri. Veți vedea că țările „bogate” care au scheme laxe de vaccinare (aproape toată Europa occidentală, Australia,  Noua Zeelandă și Israel) sau nu au deloc astfel de scheme (SUA, Canada, Italia, Olanda) sunt mult mai afectate decât restul.

Un exemplu frapant în relevanța lui: Portugalia (cu program universal de vaccinare BCG) și Spania (fără program) au o graniță comună de peste 1000 km. Spania are 363 de morți/ 1 milion locuitori („campioană” mondială), în timp ce Portugalia are doar 49 de morți. SUA constituie un caz aparte, fiindcă făloșii americani plătesc acum tribut pentru sărăcia sistemului de sănătate publică, pentru alimentația aberantă, pentru viața nesănătoasă (nopți scurte și mult stres) și pentru abuzul de substanțe de tot felul…

În ceea ce ne privește, vaccinul BCG a fost și a rămas obligatoriu. Comuniștii luptau cu aceeași îndârjire împotriva dușmanului de clasă (lagăre, închisori, oprimare…) și a dușmanilor microscopici (igienă, asistență medicală universală, și vaccinare – mai ales vaccinare!). Una peste alta, rezistența la Covid19 este unul dintre puținele lucruri pentru care trebuie să le mulțumim.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.