Tag Archive: Mihai Șerban

Chiar sub ochii noștri

În această lume îmbuibată, în care ne temem mai mult de kilogramele în plus decât de amenințările la adresa sănătății, și mai mult de mușcăturile de căpușă decât de dezastrele naturale, se desfășoară procese de mare amploare pe care fie le ignorăm, fie le minimalizăm cu bună știință. Fără să avem elementara conștiință că în felul acesta însăși existența noastră va deveni mai grea și, în anumite circumstanțe, chiar imposibilă. Am avut o primăvară ploioasă, atât de ploioasă încât ne-am bucurat sincer că nu a plouat în ziua de Medard. Pentru cei care nu știu, Medard este un sfânt „unguresc”,…

Detalii

---

Infern în Paradis

Insulele Cocos beneficiază doar prin indulgență de statutul de arhipelag. Altfel, este vorba de câteva petecuțe de pământ (20 km² cu totul), situate undeva în Oceanul Indian, mult la sud de insula indoneziană Sumatra. Importanța lor pentru titular, statul australian, este strict strategică, fiindcă cei 600 de locuitori de-abia câștigă cât să-și justifice existența. Interesul strategic nu este nici militar, nici economic. Insulele Cocos nu găzduiesc nicio instalație militară, iar turismul – prin depărtarea sa de alte pământuri, și infrastructura sărăcăcioasă - nu aduce decât un pumn de dolari leșinați. Nici măcar nu se află în inima vreunor trasee maritime…

Detalii

---

Lăsați-mă să cânt

De ani buni, România se face de băcănie în marea paradă a muzicii europene, Eurovision. Marea selecție națională seamănă cu alerta albinelor atunci când în stup pătrunde vreun ghinionist de șoarece: toată lumea se agită, mulți bâzâie, unii înțeapă. Dar rezultatele sunt, an de an, tot mai dezamăgitoare. Toată această scriere îmi este inspirată de afirmația unui drag colaborator, care conduce un colectiv de proiectanți în domeniul instalațiilor: „Calitatea tinerilor care ies din facultăți este din ce în ce mai scăzută. În urmă cu zece ani, puteam alege zece buni din douăzeci de candidați. Azi, de-abia poți alege unul din…

Detalii

---

Lăsați-i să moară!

Oamenii din media mai au, din când în când, proiecte trăsnite… cum a fost ideea lui Jimmy Kimmel, cunoscut  realizator de talk-show televizat. Inspirată de concluziile unui raport publicat de specialiștii comitetului ONU pentru biodiversitate (IPBES), care afirmă că peste un milion de specii sunt în pericol de dispariție, ceea ce ar putea culmina cu însăși dispariția speciei noastre, echipa sa a ieșit în stradă, a oprit cetățeni ai națiunii care se crede numărul unu mondial și le-a pus o întrebare. (O precizare pentru cei care nu au aflat încă: numele dat de taxonomie speciei noastre este homo sapiens). Întrebarea…

Detalii

---

Numa’ o țâră n-o fost bine…

Erau vremuri de (relativă) restriște. Unele se împuținaseră, altele lipseau cu desăvârșire, altele circulau pe trasee alambicate care implicau o sursă din străinătate. Atunci când aveai norocul să „se bage” ceva (să nu vă sară mintea la frivolități!) și nu erai cel mai tare dintre piloși, musai trebuia să-ți faci stagiul de stat la coadă, înfrigurat nevoie mare – atât de răcoarea nopții, cât și de emoția gândului „oare ajunge și la mine?”. Întrucât nu eram nici pilos, nici boem, mă lipeam la toate cozile care-mi ieșeau în cale. Mai era câte unul cu o carte, un ziar… dar singura…

Detalii

---

Înviere și moarte

Sărbătoarea pascală este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății. În primul rând, fiindcă nu este important unde, când și cum te-ai născut. Mai important este felul cum mori, adică moștenirea (în primul rând spirituală) pe care o lași în urma ta. Episodul morții tragice și al învierii spectaculoase și misterioase justifică întreaga morală și eshatologie creștină. Creștinismul și-a făcut datoria de a conduce o parte a umanității prin meandrele întunecate ale istoriei, fiind una dintre explicațiile propășirii economice, politice, culturale și sociale a Europei, care în urmă cu doar un secol era stăpâna absolută a planetei, dictând destinele tuturor națiunilor,…

Detalii

---

Seniorul și nimicurile

În aceste momente de febră electorală, când plevușca politică care s-a făcut stăpână pe destinele României se agită pentru și mai multe privilegii și beneficii, este cazul să ne amintim de cei care, prin statura și prin faptele lor, au marcat pe veci istoria noastră. De pildă, să ne amintim de Corneliu Coposu. S-a născut în 1914, într-o familie instruită și înstărită din Sălaj. La Universitatea din Cluj a terminat studii de drept și economie, a lucrat ca avocat, concomitent afirmându-se în politică, în rândurile Partidului Național Țărănesc (PNȚ). Ulterior devine secretarul personal al lui Iuliu Maniu și, în 1940,…

Detalii

---

Oceane de plastic

Dialog într-un magazin. „Dați-mi vă rog și o pungă de plastic pentru peștele acesta.” Răspuns: „Nu aveți nevoie, plasticul este în pește!” Cândva, în vremurile de tristă amintire, peștele era nelipsit din viața noastră. Îmi aduc aminte de numeroasele deplasări, pe care „construcția comunismului” mi le impunea, la București, sediul tuturor deciziilor și al întregii corupții românești. O noapte întreagă petrecută pe băncile incomode ale acceleratului aveau darul de a anestezia toate încheieturile și de a-ți bătuci toții mușchii. Spre dimineață reușeam totuși să adorm și mă trezea doar forfota obișnuită a apropierii de destinație. Clipeam des din ochi, îmi întindeam…

Detalii

---

Câinii latră…

…caravana trece. Înțeleptul proverb era până acum folosit pentru a ilustra atitudinea celor care nu se lasă intimidați de adversitățile sorții sau de atitudinile dușmănoase ale tovarășilor întru umanitate și își continuă cu hotărâre drumul, așa cum l-au dorit și așa cum l-au gândit. După cum merg lucrurile pe latura estică a blocului european, proverbul este pe cale de a căpăta o cu totul nouă paradigmă. Până acum, caravana era personificarea celui bun, care nu se intimidează în fața ticăloșiilor pe care nemernicii le aștern în fața (sau la spatele) său, și-și urmează drumul spre culmea pe care trebuie s-o…

Detalii

---

Gunoi bagi…

…gunoi scoți. Simplu și fără fițe. Este cumplitul efect GIGO (garbage in, garbage out) bine-cunoscut împătimiților de informatică, și care îmi pare că se aplică tuturor activităților umane. Motiv ca unii dintre noi să se ridice cu atâta vehemență împotriva utilizării mijloacelor moderne de comunicare și împărtășire. Am colegi și prieteni, oameni fini, cu diplome și funcții, care afirmă ritos (câteodată ridică și un deget profesoral): „Eu nu am profil de Facebook și nici nu-mi trebuie. Acolo nu găsești decât gunoaie!” Afirmație care mi se pare excesiv de severă, luând în seamă faptul că pe Facebook sunt peste 10 milioane…

Detalii

---