#Rezist pentru #Planetă

Ne aflăm în inima unui eveniment de maximă importanță pentru umanitate. Nu, nu este fierbintele Campionat Mondial de Fotbal, nu este nici „glamorosul” defileu de frumuseți îmbunătățite din concursul „Miss Univers”. Este un eveniment atât politic, cât și științific, cât și economic, cât și social: Săptămâna Climei (23-29 septembrie 2019).

Ceea ce este cu adevărat impresionant este că tinerii planetei s-au mobilizat și ei, declarând această emblematică săptămână „Săptămâna grevei climatice”, ieșind în stradă în multe dintre orașele importante ale planetei și exprimându-și nemulțumirea că politicienii cinici și adulții nepăsători se pregătesc să le lase moștenire o planetă pe pragul dezastrului. Desigur, mass-media românească ignoră cu suverană nepăsare aceste evenimente, subiecte mult mai „importante” fiind porcăiala pompierilor politici sau cine este noul selecționer al Camerunului.

Ceea ce este cu adevărat important în acest moment nu sunt discursurile oamenilor în costume și nici scandările adolescenților în blugi. Ce contează este să înțelegem că în ultimii 50 de ani populația globului s-a dublat, iar consumul său de resurse (toate provenind din mediul natural!) a crescut de aproape trei ori. Presiunea umanității asupra mediului natural a ajuns la cote tragice, pe care planeta nu le mai poate suporta, iar principalul vector al acestei tragedii nu este cinismul politicienilor, nici încetineala dezbaterilor științifice, nici goana după profit a capitaliștilor veroși, ci criminala noastră nepăsare față de consecințele consumului deșănțat la care ne-am înhămat cu toții, îmbătați de senzația de putere și de îndestulare pe care acesta ne-a revărsat-o în vene.

Și nu știm sau uităm, sau ignorăm, sau disprețuim faptul că cei care trebuie să acționeze suntem chiar noi, cel care scrie acum și voi care citiți, și toi cei din jurul nostru, și toți purtătorii de creier de pe această planetă. Responsabilitatea este în noi: politicienii nu promit decât ceea ce ne dorim NOI, afaceriștii nu ne oferă decât ceea ce poftim NOI. Tot noi suntem cei care nu știm/uităm /ignorăm/disprețuim faptul elementar că în fiecare dintre noi zace o putere de-a dreptul magică: puterea de-a acționa. 

Într-una dintre celebrele sale pilde, Confucius ne învață: „Binelui să-i răspunzi cu bine, răului cu dreptate”. Răul (jefuirea cinică a planetei) îl facem cu toții, chiar și cei care se consideră cei mai corecți și mai sfinți. Care este dreptatea cu care noi putem răspunde acestui rău? Dreptatea nu poate fi făcută decât umblând pe calea cea dreaptă. Iar aceasta înseamnă

#REZIST

#REZIST chemărilor de sirenă din rafturile uriașelor magazine care înlocuiesc, încetul cu încetul, bisericile, bibliotecile, muzeele. Nu-mi umplu căruciorul cu vârf, burdușind cămări și frigidere, pentru ca mai apoi să arunc la gunoi aproape jumătate din hrana care a fost smulsă anevoie din sânul mamei planetare. Cumpăr doar cât știu sigur că voi consuma. Nu arunc nici un produs ajuns în „ziua expirării”, el mai este comestibil zile bune după aceea (vă sfătuiesc să faceți un experiment în acest sens). Nu cumpăr tot felul de „țoale” și de „divaisuri” doar pentru a face uitată angoasa existențială născută din goana după satisfacții materiale, care să suplinească neîmplinirile sociale sau emoționale. Mă feresc de „poftele născute din imaginație” (Lao Tzî), fiindcă ele sunt rădăcina otrăvită a consumului prostesc.

#REZIST chemărilor de sirenă ale ego-ului nostru supradimensionat, care ne îndeamnă să construim case mult prea mari, din care ocupăm doar o mică parte, și în care adunăm funcțiuni care rămân nefolosite. Nu-mi fac peluze pretențioase, irigate și nici piscine meseriașe pe care le folosesc de 10 ori într-un an – fiecare strop de apă folosit fără chibzuială este un lux inutil și o crimă ecologică. Nu-mi cumpăr, pentru utilizare în oraș, ditamai tancul nemțesc cu care aș putea căra bușteni, care consumă cel puțin dublu carburant față de o funcționalitate normală și aceasta doar fiindcă suntem prea îngâmfați sau prea fricoși pentru a da curs soluțiilor economicoase.

#REZIST chemărilor de sirenă născute din ideea că confortul nostru trebuie neapărat să fie hedonist. Nu trăim într-un film de Hollywood, în care la prima atingere de buton se aprind luminile în toată casa! Nu lăsa aprinse luminile în toate încăperile, nu lăsa apa să curgă prostește. Un duș pe deplin satisfăcător (asigurând igiena perfectă) poate dura doar trei minute,  nu în stil hollywoodian, cu zeci de minute de curgere inutilă și prostească a apei atât de prețioase. O familie mică nu are nevoie de luxul mașinilor de spălat vase sau de uscat haine. Pentru ce? Pentru a avea mai mult timp pentru emisiuni oligofrene la TV, împănate de reclame grețoase care preamăresc ultimele modele de aparate pe care ei trebuie ne-a-pă-rat să le cumpere?

Și așa mai departe…

Dacă putem numi o crimă la adresa mediului natural, să nu uităm: criminalii suntem chiar noi! Puterea noastră înzecită de a smulge orice dorim din mediul natural, imensa noastră ignoranță și sângerosul nostru cinism ne transformă în cancerul acestei planete, care riscă să ne nimicească înainte de a găsi planeta „B”, pe care câțiva norocoși ar putea s-o ia de la capăt.

Singura soluție funcțională este, deocamdată, rezistența. Rezistența la cântecul de sirenă al consumismului, stihia care bântuie planeta jur-împrejur, fără odihnă și fără milă. Dar trebuie să rezist.

#REZIST#PENTRU#PLANETĂ

#REZIST#PENTRU#URMAȘI

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.