Loteria climatică (ruleta rămâne tot rusească)

Am început să vorbim cu tot mai multă îndârjire despre schimbările climatice care se fac simțite, sau nu, dar care sunt imposibil de negat. Și prea puțini dintre noi s-au gândit că, din previziunile științifice care vestesc apocalipsa, lipsește răspunsul la un set de întrebări care ne este de fapt foarte drag: cine câștigă? Cine pierde?

Fără îndoială, de pierdut pierdem toți. Cu toții vom fi nevoiți să ieșim copios din zona noastră de confort, cea din care suntem încântați să privim trecerea anilor. Și să nu ne închipuim că „zona de confort” este o locație paradisiacă, cu temperaturi ideale, cu cocteiluri delicioase, apă călduță și cristalină, răsărituri (sau apusuri) de poveste. În planul său material, zona de confort înseamnă locșorul nostru de sub soare, paralela geografică care ne aduce un anume climat și o ambianță specifică, precum și căsuța noastră, care valorifică și, în egală măsură, ne ferește de partea „neplăcută” a climatului.

Vestea proastă este că, jur împrejurul planetei, locșoarele noastre sub soare sunt pe cale a se schimba dramatic. Ca împătimit de literatură, mi s-a gravat pe veci în memorie splendida descriere a unei dimineți de vară cu care începe romanul lui Oscar Wilde, „Portretul lui Dorian Grey”. Descrierile secolului 22 vor vorbi despre „dimineți toride de primăvară” și despre „seri vijelioase de iarnă”. Pentru zilele de vară adjectivele nu au fost încă inventate… Partea proastă a acestei situații este că ritmul insidioasei modificări a climei nu poate fi perceput de către nevolnica, dar îngâmfata, ființă umană. 

Am fi înclinați să spunem: nu căutați o parte bună, fiindcă ea nu există. Ajunși în acest loc, va trebui să ne modelăm discursul. Fiindcă pentru unii, foarte mulți, va fi rău, sau mai rău decât acum. Pentru unii, destul de puțini, va fi într-un anume fel mai bine. Cei mulți despre care vorbesc sunt de pildă cei aflați în zonele litorale, care vor fi atacate, și invadate  (încet… dar înfiorător de repede, în fapt) de către apele mărilor și oceanelor. Fenomenul este în plină desfășurare și va fi simțit mai intens în țările cu relief plat. Bangladesh, al cărei teritoriu este majoritar sub altitudinea de 12 metri, își poate pierde într-un secol o cincime din teritoriu, dacă nivelul oceanului planetar va crește, conform previziunilor echilibrate, cu doi metri. Aceasta poate însemna 100 de milioane de oameni care vor fi nevoiți să se relocalizeze, generând disconfort, tensiune și conflicte printre alte cel puțin 300 de milioane de persoane, care trăiesc în Golful Bengal, într-una dintre cele mai populate zone ale planetei.

Poate veți spune: în ce fel ne privesc pe noi toate acestea? Răspunsul este complex, și începe cu o motivație umană: suntem datori cu compasiunea și solidaritatea. După ce fiecare a jefuit planeta cum a vrut și cum a putut, acum suntem datori, confruntați cu dezastrul, să fim compasionali și solidari cu întreaga umanitate, și nu numai cu familia, comunitatea și națiunea noastră. Pe urmă, trebuie să acceptăm că, pe căi încă greu de înțeles, vom fi cu toții afectați, și vom fi cu toții nevoiți să aducem schimbări, uneori dramatice chiar, în modul nostru de viață.

Vorbind despre temperaturile atmosferice, de pildă, modelările matematice ale climatului arată o creștere generalizată a acestora, mai intensă și mai dramatică în emisfera nordică. Marile Câmpii din America de Nord, Africa în ansamblul ei, Europa sudică și de est, Turcia și Orientul Mijlociu, sudul și sud-estul asiatic, China- toate vor simți intens efectele schimbărilor climatice. Pe lângă Africa, unde influența deșertului Sahara se va face tot mai simțită, trei zone vor fi în mod deosebit expuse valurilor de caniculă ucigașă: Peninsula Arabică și Golful Persic, India și China. Jumătate din omenire va fi expusă unor schimbări, și unor provocări, pe care nimeni nu le-ar fi crezut posibile în urmă cu doar 50 de ani.

Unor provocări similare este expusă și România. Previziunile spun că întregul bazin mediteraneean, inclusiv Balcanii, sunt subiecte de prim rang pentru uscarea și deșertificarea pământurilor. În România vor fi vizate cu precădere regiunile extracarpatice (inclusiv câmpiile din vest), unde procesul de schimbare a regimului termic a fost deja prevestit cu peste 40 de ani înainte, când Câmpia de Vest a fost invadată de plante de stepă, anunțând (dar nimeni nu a înțeles…) schimbarea regimului climatic al teritoriului românesc. Dacă previziunile nu se înșală, după 2060 temperaturile de vară vor fi cu 8 grade mai ridicate, iar precipitațiile cu o treime mai scăzute. Iarna, cu 60-80% mai puțină zăpadă (seamănă cu ceva ce trăim deja?). Plus evenimente extreme (inundații, furtuni, tornade), care vor deveni din ce în ce mai frecvente.

Ce înseamnă aceasta? Nimic altceva decât că mari schimbări sunt în plină desfășurare, și că noi trebuie să ținem pasul cu ele: chivernisirea fiecărui strop de apă, inginerie genetică pentru soiuri mult mai rezistente la secetă, introducerea de soiuri „exotice” (kiwi, pomelo, curmale, bumbac). Prin sudul deșertic al României se vor întinde plantațiile de fructe exotice, dintre care nu vor lipsi mult doritele smochine. Iar românii vor cheltui mult mai multă energie pentru răcire vara decât pentru încălzire iarna – desigur, cu aceleași efecte dezastruoase asupra mediului.

Vor fi și câștigători ai ruletei climatice? Fără îndoială: clima va deveni mult mai blândă în Canada și Rusia. Dacă topirea masivă a permafrostului aduce evoluții greu de anticipat pentru cele două uriașe țări și pentru întreaga omenire, este sigur că ele vor putea deveni grânarele planetei (mai ales Rusia), ceea ce la va aduce avantaje strategice puternice în lumea imprevizibilă a acestui secol. Dar lumea aceasta se va afla sub presiunea demonică a schimbărilor climatice, și nu putem încă prevedea ce se va întâmpla atunci când sute de milioane de chinezi vor fugi spre nord de pe pământurile lor pustiite de arșița necruțătoare!

Totul rămâne o loterie, și nu putem ghici unde se trag lozurile câștigătoare.Pe ansamblu, știm cu certitudine: omenirea a tras marele loz necâștigător.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.