Focurile iadului

Nu demult, cu doar 10.000 de ani în urmă, întreaga noastră planetă era un plămân care răsufla liniștit. Era acoperită de păduri, precum piersica de toamnă îmbrăcată în puf. Oameni erau doar câteva milioane firave, majoritatea vânători și culegători, care hălăduiau prin codrii nesfârșiți, trăind lesne din surplusul garantat al ecosistemelor naturale. A, și să nu uităm: atunci planeta era sănătoasă.

De atunci până acum, numărul oamenilor a crescut de cel puțin 1.000 de ori, iar consumul zilnic de energie culeasă din mediu a crescut de peste 200 de ori. Ceea ce înseamnă că impactul omenirii asupra mediului natural a crescut de peste 200.000 de ori, fapt ce a transformat omenirea într-un adevărat cancer planetar. Oricât de insistente sunt apelurile la educație și cumpătare, omul de rând din cele mai îndepărtate colțuri ale planetei nutrește un  singur vis: să trăiască precum bogații planetei, să huzurească precum ei și să-și permită toate deliciile la a căror amintire sărăcanii oftează cu alean.

Dar suntem mulți; estimările spun că am ajuns la 7,7 miliarde de indivizi, iar numărul crește constant (găsiți AICI cifra exactă a populației planetei din fiecare secundă, pe worldometers.info). Doar de când am început să scriu acest articol, numărul de broscuțe orăcăitoare adăugate umanității este de 21.600. Ritmul se intensifică și numărul crește fiindcă se aliază doi factori intens dăunători: creșterea nivelului de trai, care favorizează reproducerea, și lipsa educației, care inhibă orice preocupare pentru controlul natalității.

Este greu de spus dacă actualul fenomen al încălzirii globale este în exclusivitate lucrarea omului nesătul. Perioade de intensificare a dezechilibrelor climatice au fost puse în evidență în trecutul frământat al planetei noastre, fără a fi generate de acțiunea ființelor vii. Acum este pentru întâia dată când un factor exogen (în speță, umanitatea privită în ansamblul ei) are un impact atât de mare asupra funcționării mediului natural, încât ea pare a fi principalul vinovat și singurul suspect pentru ceea ce se întâmplă.

Iar ceea ce se întâmplă este mai mult decât îngrijorător, este înspăimântător. An de an, fenomenele climatice extreme sunt tot mai extinse, tot mai intense. Semn de uscăciune extremă, Insulele Canare dau în clocot, o mulțime de state ale SUA ard și ele de zor, Portugalia, Algeria și Grecia sunt cuprinse de incendii care par de neoprit. Arde Tasmania cea sălbatică și veșnic verde. Lucru extrem de grav, doi dintre plămânii planetei (Siberia și jungla amazoniană) sunt pustiiți de incendii de neoprit. Lucru și mai grav, în cazul Braziliei vorbim de un adevărat ecocid organizat, fiindcă președintele nou-ales este suficient de tembel și de cinic încât să dea liber la defrișări și la exploatare economică a regiunilor verzi (se suspectează că un număr însemnat din incendii sunt provocate de cei care se grăbesc să distrugă jungla pentru înființarea de exploatări agricole).

În toate cele 80.000 de incendii din Amazonia, arborii ard și se prăbușesc la pământ. Este atât de prostesc și cinic în a spune despre un arbore: „nu era decât…” Nu! Un arbore este o lume în sine, de o complexitate pe care ignoranța noastră nu o poate cuprinde. Și, mai presus de toate acestea, un arbore este o casă, adăpost pentru nenumărate specii animale. Pierirea unui arbore este o tragedie în sine; până la o anumită limită, putem înțelege că arborii uciși sunt importanți pentru om, pentru planurile sale de trai îmbelșugat și înavuțire. Atunci când păduri întregi, adevărate creiere vegetale și comunități conștiente, sunt distruse prin acțiunea bezmetică a omului mânat de prostia sa seculară, de poftele sale deșănțate, planeta se află în fața unei tragedii de scară planetară, a unei crime în care omul prostănac și inconștient își taie rădăcinile din care s-a ridicat însăși trufașa sa ființă.

În timp ce incendiile pustiesc zone întinse, în alte zone apa este cea care face ravagii. Nu demult, uraganul Irma s-a încoronat drept cel mai puternic uragan înregistrat în Oceanul Atlantic. Texas, India, Pakistan, Nepal, Sierra Leone, Nigeria sunt potopite de apă. În ăst timp, valuri ucigașe de căldură bântuie Europa și California, care dă tot mai mult semne că nu peste mult timp va fi un cvasi-deșert.

Desigur, incendii de pădure au existat de când lumea și pământul. Există o mulțime de plante, ba chiar și animale, care sunt adaptate să facă față urmărilor unui incendiu de vegetație. Dar niciodată în istorie nu au fost înregistrate incendii atât de devastatoare, cu impact global: incendiile din Bolivia și Brazilia trimit fum și cenușă în întreaga emisferă sudică, în timp ce incendiile din Siberia au același impact asupra regiunii arctice, care este deja într-un intens proces de încălzire.

Omul pare hotărât să-și facă rău cu propria-i mână. În două state importante ale planetei (SUA și Brazilia) au ajuns la putere naționaliști/nihiliști/tonți îmbâcsiți, care, în nemernicia lor, n-au văzut altă cale de a câștiga voturi decât promițând creștere economică cu prețul nimicirii mediului natural. Din cauza atitudinii distrugătoare a președintelui brazilian, UE pare înclinată de a nu mai semna istoricul acord comercial cu Mercosur (organizația economică a Americii de Sud). Liderii europeni consideră că în Brazilia este o „criză internațională”, în timp ce cinicul președinte brazilian îi acuză de colonialism.

Oameni, treziți-vă! Pe lunga listă a speciilor periclitate, ar trebui să ocupați primul loc, fiindcă numai și numai nesăbuința voastră v-au adus în această situație tragică. Și nu așteptați ca izbăvirea sau pedeapsa să vă vină după moarte: focurile iadului sunt deja pe pământ!

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.