Arhive ale autorului: Mihai E. Serban

Tragedia omului

După ce a luat-o la drum de-a lungul și de-a latul planetei, omul alb a constatat cu uimire că pe multe alte meleaguri există ființe umane diferite, culturi diferite de a sa. În general, reacția omului alb a fost de dispreț suveran, reacție care încă îi caracterizează pe mulți dintre noi. Doar câțiva filosofi, gânditori și eseiști au văzut în sălbăticia acelor oameni noblețea umanității nespoliate de gongorisme culturale și de păreri preconcepute imposibil de clintit. De unde, conceptul de „nobil sălbatic”, în mod eronat atribuit lui Jean-Jacques Rousseau. Acei gânditori, de la Thomas Hobbes și Michel de Montaigne până…

Detalii

---

Noaptea Pământului

Și a fost din nou „Ziua Pământului”, și din nou doar optimiștii de serviciu (Papa Francisc, Dalai Lama, activiștii de mediu) au făcut eforturi să marcheze în vreun fel, cu discursuri vag dojenitoare și cu îndemnuri cu grijă alese, acest reper anual de maximă importanță, mai important decât orice sărbătoare omenească. La vară, cu ocazia „zilei depășirii” capacității de sustenabilitate a planetei, tot ei vor glăsui din nou. În deșert, vezi bine, fiindcă ei vor fi singurii care vor asculta. Atitudinea umanității față de mediul natural este marcată de o dureroasă ipocrizie. Mai nou, pare să fie „la modă” să…

Detalii

---

Apocalipsa demografică a României

Tocmai revenisem dintr-o călătorie „covidată” în străinătate (teste, formulare oficiale, termoscanări, întrebări…), și răsuflam ușurat că totul se terminase cu bine, lăfăit pe bancheta din spate a taximetrului care mă ducea spre casă prin urbea aglomerată ca în „vremurile bune”. După cum se întâmplă câteodată, șoferul era vorbăreț nevoie mare. Masiv și vânjos, cu părul rărit și albit de trecerea anilor, comenta cu aplomb toate întâmplările de pe traseu. Mai pe urmă, cum treceam prin preajma unor faraonice șantiere de construcții unde munca se desfășura în ritm frenetic, a răbufnit plin de năduf: „Nu-i mai satură nimeni de atâta câștig.…

Detalii

---

Cum vrei să mori?

Marea problemă cu pandemia de față este că a pus stop cu brutalitate la tot ceea ce ne închipuiam că înseamnă viața noastră: mersul la serviciu (cu pauzele de cafea sau de țigară, cu băutele după slujbă), mersul la cumpărături (muzeul, biserica și iarmarocul contemporan), mersul în excursii (unde cunoșteam felul de viață al altor ființe omenești), mersul la restaurant (unde ne răsfățam cu mâncăruri alese și cu povești hazoase). După cum vedeți, toate aceste activități sunt ale noastre, dar nu sunt strict despre noi. Sau, altfel spus, sunt despre alții și despre câtă nevoie avem de ei. Dacă nu…

Detalii

---

Marea mizerie geopolitică

Multă vreme, destinele omenirii au fost hotărâte prin cancelariile din Europa de Vest, unde domni importanți, gomoși și scorțoși, coborau pompoși din calești cu blazon sau din automobile luxoase. După ce-și sorbeau coniacurile, cu un trabuc aromat între degete, întindeau hărți imense pe mese căptușite cu fetru și trăgeau linii care închipuiau granițe, mutilând populații și națiuni. Acei oameni nu auziseră de geopolitică, invenție academică contemporană care vizează studierea modului în care geografia planetei (fizică și umană) influențează politica sau relațiile internaționale. Exemple simple: cu cât o țară are mai mulți locuitori, cu atât poziția sa este mai puternică în…

Detalii

---

Oricum, numai liber nu e

Ne legănăm visele moderniste în hinta convingerii că individul uman este particula de temelie a societății moderne, garanție a progresului și dezvoltării. Capitalismul liberal contemporan pune mare preț pe individualitate, pe afirmarea supremației individului în fața oricăror constrângeri, pe apărarea (sau, măcar, pe mimarea meșteșugită a acesteia) drepturilor individuale în toate împrejurările. Cauzele nu sunt doar filosofice și etice – desigur, liberalismul vede ființa umană ca fiind înzestrată cu liber arbitru, oamenii fiind capabili să se comporte în mod conștient și responsabil în tripla lor calitate de votanți, contribuabili și clienți. Cauzele sunt îngropate la însăși rădăcina sistemului capitalist, care…

Detalii

---

Cruntă răzbunare

Zilele trecute l-am revăzut pe Antoine. Acum trecut de 40 de ani, artist plastic recunoscut, el este fiul unor prieteni din Franța,  primul copil-eprubeta francez. La vremea respectivă, fecundarea „in vitro” părea o procedură SF, un simplu moft elitist menit să dea o șansă cuplurilor care nu puteau concepe urmași pe cale naturală. Azi, constatăm cu stupoare că această procedură ar putea deveni o normă în reproducerea umană. Azoospermia (lipsa spermatozoizilor din „sămânța” bărbătească) este cunoscută de când lumea. În jur de 1% din populația masculină prezintă această afecțiune. Începem să ne îngrijorăm cu adevărat atunci când numărătoarea de spermatozoizi…

Detalii

---

Răul din bine

Stăteam la o șuetă cu primarul din Sinacaban, localitatea unde se află reședința noastră din Filipine. Ca întreaga națiune insulară, un loc în efervescență, în plină dezvoltare și modernizare. Cu activitate economică dinamică – fiecare încropește ceva, fiecare aleargă după ceva, fiecare își scormonește imaginația pentru a găsi o modalitate de a câștiga bani. În același timp, un loc în rapidă schimbare. Spune primarul (bărbat în puterea vârstei, undeva între 40 și 50 de ani): „Când eram copil, fiecare gospodărie producea foarte mult pentru sine și mai avea și un surplus pe care oamenii îl valorificau la piață. Oamenii coborau…

Detalii

---

Construiește-ți propria glorie (singura de care poți fi mândru)

Credeam că nostalgia copleșitoare după trecut este un apanaj logic al băbuțelor și moșneguților care nu pot ține pasul cu „brava lume nouă”. Vă închipuiți, deci, mirarea și frustrarea mea când, zilele trecute, mi s-a oferit spre vizionare un clip nostalgic în care un bărbat tânăr (cu barbă de trei zile, părul ridicat în moț, brățări de piele și ochelari de soare „trendy”) recita de mama focului o poezea mustind de nostalgia după vremurile „bune de odinioară”. Culmea este că acele vremuri cu patos evocate se potriveau mai degrabă lui Nică a Petrii decât tânărului milenial, care ar fi trebuit mai…

Detalii

---

O lume fracturată

În ciuda mult temutei pandemii, omenirea are totuși cel mai strălucitor moment de glorie din întreaga sa existență. Da, sunt de acord, ritmul marii zvârcoliri economice a mai scăzut, aglomerația nu mai este ce era în „zilele bune”, avioanele nu mai brăzdează văzduhul precum albinele care se întorc grăbite la stup. Ba, după cum spun unii pricepuți într-ale economiei și finanțelor, ne cam aflăm într-o recesiune – mai ales noi, ăștia „dezvoltații”, care trăim de la an la an din „creșteri” economice atât de mici, că de-abia cu microscopul le putem admira. Și ne mai crizăm, și mai protestăm, ba…

Detalii

---