Un test obligatoriu

Întinderea gamei de repere morale ale ființei umane este practic infinită. Avem semeni care tremură ca varga atunci când trebuie să dea față cu o uniformă, chiar dacă este vorba despre o simplă acțiune administrativă. La extrema opusă avem ființe „umane” care pot privi în ochi orice semen în uniformă, și să susțină cu candoare că scheletele îngropate în curtea sa au fost plasate acolo de extratereștri.

Recentele evenimente de la Caracal au ridicat dureroase întrebări legate de sănătatea morală a societății românești. O societate care încă suferă de bolile copilăriei: și știm că aceste boli, în cazul popoarelor, se numesc îngustime de spirit, intoleranță, xenofobie, îngâmfare, spirit revanșard, mânie, ură și primitivism emoțional. 

Nu vorbesc despre indivizi. Indivizi sunt cu toții primitivi- adică, înzestrați din plini cu acele modele de trăiri care s-au selectat de-a lungul a milioane de ani de evoluție, și care au contribuit de fapt la ridicarea umanității din mâzga barbariei. Cu toții avem binele și răul în fibra noastră emoțională, iar balanța de putere între acestea două este în fiecare împrejurare hotărâtă de bagajul genetic, de opțiunile individuale și de influența mediului social. Așa se face că persoane splendid îmbrăcate,  care poartă uniforme pompoase sau demnități sforăitoare, care au învățat la ce servesc toate tacâmurile de la dineurile oficiale, sunt extrem de primitive în emoții și comportament. În mediul familial ele sunt tiranice dar și ultra protectoare („dumnezeu și neamul meu”), în mediul social sunt reci precum ghețarii Antarcticei și lipsiți de empatie precum scorpionii care-și împart cu generozitate veninul.

Acest primitivism individual ajunge să-și pună amprenta pe întreaga societate umană. Putem recunoaște o societate primitivă moral prin câteva semne limpezi, cum ar fi:

• Viața umană nu face mai mult decât o ceapă degerată. Pacienți purtați de la Ana la Caiafa, lăsați să moară pe holuri sau pe treptele spitalului (când nu au ghinionul de a-și găsi moartea pe stradă…), indiferența la situația sau solicitările semenilor, oricât de presante ar fi acelea (ascultați nenumăratele relatări ale celor care au solicitat ajutor de urgență, dar au fost trimiși la plimbare în cel mai cinic mod imaginabil)- toate sunt simptome ale acestei atitudini ticăloase, care a făcut posibile în istorie cele mai îngrozitoare măceluri și genocide.

Un polițist a fost primul sosit la locul unui urât accident pe autostradă. În așteptarea ambulanțelor, împreună cu câțiva voluntari a scos din autovehiculul accidentat 4 copii și pe mama lor, tatăl fiind stabilizat în interior. Circulația era oprită. Ce au făcut ceilalți conducători auto? Ceea ce face orice om cu suflet și empatie: au filmat și au comentat, demonstrând cruntă nepăsare, chiar dispreț, față de suferința semenilor.

• Bărbatul este un vânător, iar femeia este o pradă. Ființele primitive sunt incapabile să înțeleagă suferința emoțională, furia și rușinea pe care le înregistrează victimele violurilor. La scară națională s-au înregistrat în primele șase luni ale anului nu mai puțin de 946 de cazuri de viol. Spre rușinea noastră a tuturor, victimele sunt tratate de stricate de către familii, curve de către anturaj, nebune de către organele de ordine. Victimele îndurerate sunt tratate în cel mai bun caz cu indiferență, lămurite „s-o lase baltă” și să-și vadă de viață, că doar „o speli și e ca nouă”
• Femeia este supusa sau proprietatea bărbatului. Tot în prima jumătate a anului, Poliția a înregistrat aproape 20.000 de cazuri de violență domestică. În proporție covârșitoare este vorba despre agresiuni fizice violente ale bărbaților asupra femeilor. Dacă extrapolăm, și socotim numărul de femei care, întocmai ca în cazul violului, sunt prea rușinate să vorbească deschis, sau sunt în mod absurd legate de agresori, ne dăm seama că avem în mândra noastră națiune milioane de persoane care suferă, pe căi dintre cele mai diverse, de urmările și de apăsarea unor suferințe fizice și psihice, născute din ideea ancestrală a supunerii femeii față de bărbat.

Dintr-o astfel de abordare a valorii ființei umane, a relațiilor dintre sexe, se naște monstrul numit trafic de ființe umane. Doar în țară cazurile sunt nenumărate – greu de aflat numărul adevărat, fiindcă sunt destui oameni ai legii care îi protejează pe interlopi sau chiar beneficiază de această mizerabilă activitate (cazul Caracal nu este decât vârful unui buboi infectat care crește zdravăn).

Așa se face că România este, la modul absolut, nu numai prima furnizoare de forță de muncă la scară europeană, ci și prima furnizoare de carne de tun pentru diverse forme de sclavie modernă, cea mai practicată fiind exploatarea sexuală prin prostituție forțată. Cel mai rușinos record al României este cel de prim furnizor european de persoane traficate pentru exploatare de tot felul (1511 în 2016). Cu osebire pervers între toate este exploatarea sexuală, care mai nou implică și o doză masivă de manipulare psihică, în care mizerabilii „pești” se poziționează drept protectori, iubiți chiar – culme a cinismului, fiindcă iubirea și grija sunt mimate de psihopați lipsiți de cele mai elementare scrupule!

După cum arătam mai demult, aceste creiere cu porniri psihopate abundă printre semenii  noștri. Mecanismul empatiei, grijii și respectului este teoretic înscris în creierul nostru, fiindcă timp de milioane de ani așa au funcționat hoardele de strămoși ai noștri. Când nu-l avem, ar trebui să intervină societatea: dacă am comis deja crime, să ne închidă după gratii, cu cei de-un fel cu noi; dacă nu, să ne educe. Educația religioasă ar fi trebuit să împlinească acest miracol al transformării unor creiere criminale în creiere omenoase – dar educația religioasă i-a făcut pe oameni mai mieroși și mai perfizi, nu mai buni. 

Educația laică e un eșec la fel de mare. Atunci, societatea a apelat la brațul necruțător al legii, care încearcă să-i învingă pe psihopați cu armele lor, adică fiind intransigentă, neomenoasă, rece și lipsită de orice remușcări. Pe de altă parte, societatea este complet neajutorată în fața psihopaților care nu au ajuns la crimă individuală: șefi de state gata să declanșeze războaie, parlamentari care disprețuiesc pe cei care i-au ales, oameni ai legii capabili de cele mai crunte fărădelegi, medici care privesc nepăsători o moarte, dascăli care privesc nepăsători iadul din sufletele elevilor lor.

Toți aceștia ar trebui luați la purecat. De-acum până în vecii vecilor. Metode de a descoperi un creier psihopat (RMN, teste psihologice amănunțite) sunt deja la îndemână, iar acești indivizi cu potențial psihopat trebuie împiedicați să ajungă în poziții care le dau putere asupra celorlalți. Cine dorește să fie politician, om al legii, profesor, educator, medic, preot chiar – ar trebui să treacă printr-un astfel de test.

Asta, pentru a ne convinge că în sufletul lor nu se ascunde o reptilă de gheață…