Tag Archive: Mihai Șerban

Opinii

Hello, My Friend!

  5 years în urmã  

Am cutreierat planeta, mi-am purtat pașii prin locuri care de care mai îndepărtate și mai exotice (nu în sensul călătorilor „de fițe”, desigur), am avut experiențe personale și individuale în tot felul de locuri și împrejurări și de peste tot m-am întors cu un zâmbet pe inimă. Peste tot, sentimentul frăției umane a fost copleșitor și aducător de bucurie. În Kenia, deplasările pedestre mă făceau să trec zilnic de două ori pe lângă un tinerel pipernicit (oare trebuie să precizez culoarea pielii?) care, la marginea prăfoasă a aleii, improvizase o vatră pe care perpelea știuleți de porumb. Pentru câțiva firfirici,…

Detalii
Opinii

Vă ordon: ocupați Pământul

  5 years în urmã  

Omul se comportă cu leagănul său planetar cu aceeași nonșalanță criminală cu care tratează o vidră peștii cu care se află închisă într-un bazin, al cărui singur prădător ea este. Fără nicio grijă pentru viitor, vidra înfulecă pe săturate până când, răpusă de foame, va da și ea ortul popii, fără ca măcar să priceapă ce se petrece. Dacă resursele sunt limitate, ignoranța se plătește scump. Desigur, omul poate invoca în apărarea sa ignoranța: „Vă rog să mă iertați, domnule polițist, dar habar n-aveam că o astfel de regulă există.” După cum este și normal, necunoașterea nu este un motiv…

Detalii
Opinii

Conspirația termometriștilor

  5 years în urmã  

Stau câteodată și-mi amintesc ce oameni și ce povești mai erau în părțile noastre când începusem și eu a mă ridica, drăgăliță doamne, băiețaș la casa părinților mei. Locuiam noi într-un frumos orășel transilvan și aveau ai mei oarecare dare de mână, dar nu aveam niciun fel de cutii fermecate cu vorbă, muzică sau chipuri pe sticlă. Oamenii nu se aveau decât… pe ei! Ziua era pentru muncă, potențată de chemările sirenelor de la fabrici, pentru trebăluit prin casă și pe lângă casă. Serile erau pentru socializare, în familiile numeroase, pe la porți și pe la ferestre. Curios ca o…

Detalii
Opinii

Viața ca un moft

  5 years în urmã  

Fiecare dintre noi a fost, măcar o dată în viață, mofturos. Când ceva ce am primit nu ne-a plăcut. Sau când ceva ce ne-am dorit cu tot dinadinsul nu am căpătat nici în ruptul capului. Dar ne întrebăm cu mirare: cum se face că taman în lumea noastră, cea civilizată, educată și bogată, moftul a devenit o adevărată normă de viață? Putem avansa o primă explicație în aceea că ștafeta generațiilor a fost foarte grav scurtcircuitată. Înainte, pe toate planurile, noua generație refăcea traseul evolutiv al generației precedente, atât din punct de vedere cultural, cât și din punctul de vedere…

Detalii
Opinii

Bună ziua, UDMR!

  5 years în urmã  

Cazanele naționaliștilor de toate culorile (tricolorurile se potrivesc doar pe roșu, știți desigur care sunt celelalte…) au dat în clocot cu prilejul dejucării ultimului complot întunecat de rupere a Ardealului de la sânul patriei-mame și alipire a lui la teritoriul iredentismului maghiar. Desigur, nici vorbă de așa ceva. Dar reacțiile (din partea română, desigur) au fost atât de vehemente de parcă așa ceva chiar era pe punctul de a se petrece. Să vedem într-o astfel de reacție doar o zvârcolire a viscerelor… Doar? Aici avem însăși imaginea vie a instinctelor care ne conduc viața fără ca măcar să ne dăm…

Detalii
Opinii

Strigătul mâniei și al neputinței

  5 years în urmã  

Reducerea activităților industriale și mai ales stoparea freneticei vânzoleli umane, ca urmare a perfidului coronavirus, au dus în mod surprinzător la ameliorarea simptomelor de declin a ecosferei planetare. Au devenit virale imaginile cu Carpații văzuți din București sau cu Himalaya zărită de pe supra-populatele meleaguri indiene. Mai mult, au fost privite cu interes imaginile din satelit care arătau că în  zone ultra-poluate, cum ar fi Câmpia Padului (Italia) sau Câmpia Indo-Gangetică (India) poluarea atmosferică a coborât la niveluri care nu au fost niciodată înregistrate înainte. Și toți necunoscătorii (și ei sunt majoritatea publicului, cum credeați?) au jubilat: iată că se…

Detalii
Opinii

Quod licet jovi…

  5 years în urmã  

… non licet bovi. Pre limba noastră strămoșească: „Ce e permis zeului, nu e permis boului”. Cu alte cuvinte, ce-și permite șeful, stăpânul, barosanul, căpetenia, mai-marele… nu este în niciun fel permis boilor de rând, care nu au alte drepturi decât să trudească pentru cei dintâi. Atunci când, în exercitarea vreunei funcții publice, cele două categorii intră în contact, zeul (șeful, parlamentarul, putinciosul, pilosul sau bogătanul) reclamă apăsat un regim de favoare și, dacă nu-l primește pe loc, se rățoiește iritat: „Băăă, știi tu cine sunt eu?” Sunt nenumărate momentele în care o disparitate de statut, născută din diverse situații…

Detalii
Opinii

#ȘiEuSuntBătrân!

  5 years în urmã  

Una dintre marile cuceriri ale contemporaneității este abandonarea viziunii utilitariste asupra ființei umane. Desigur, aceasta s-a întâmplat cu precădere în spațiul public, social, unde vârstnicilor li s-au acordat privilegii mult deasupra cedării locului în autobuz. Adevăratele privilegii le găsești, de fapt, acolo unde te-ai aștepta mai puțin: în Filipine, de pildă, vârstnicii au prioritate în toate situațiile imaginabile, mergând până la atribuirea de ghișee dedicate în instituții și aeroporturi. Întregul spațiu asiatic este, de altfel, marcat de respectul față de vârstnici. Fie unii dintre ei taoiști, confucianiști, budiști sau islamici, chinezii au o religie cu preponderență zdrobitoare: cultul strămoșilor. Eram…

Detalii
Opinii

Mulțumim din inimă partidului!

  5 years în urmã  

Viața ne oferă surprize atât de variate încât niciodată nu ne vom putea sătura de imensitatea situațiilor în care ne regăsim aproape zi de zi. Să fim înțeleși: apariția subită a unui virus (în unele situații) mortal nu este nicidecum o surpriză; dimpotrivă, având în vedere numărul, mobilitatea și îmbuibarea umană, această pandemie este pe deplin logică. Ceea ce nu este deloc logic este nonșalanța dăbălăzată de care omenirea a dat dovadă după cele două avertismente recente, numite SARS (2003) și MERS (2012). Pentru ce nu au fost cele două avertismente luate în seamă? Simplu: sperietura nu a fost mare,…

Detalii
Opinii

Problema e normalitatea!

  5 years în urmã  

Adânc marcați de criza virusului și intens frustrați în obiceiurile noastre, strângem din dinți, înjghebăm postări haioase pe medii, încercăm să rezistăm unei recluziuni care, de multe ori, ne închide cu persoane care ne sunt aproape străine și visăm la un singur lucru: să revenim, cât de repede se poate, la normalitate. Întrebarea este: care normalitate? Normalitatea înseamnă mii și mii de vârstnici părăsiți în aziluri; care, oricât de pompoase nume am găsi pentru ele, nu sunt decât triste trambuline ale morții prin care familii ultra-ocupate cu înmulțirea banilor se eschivează de la elementara datorie de a oferi zilnic un…

Detalii