Statusul Romano-Catolic nu renunţă. Politica paşilor mărunţi, dar costisitori pentru statul român

Autor Ionel Lespuc în Stiri 5 years în urmã 1311 Vizualizări.

În ultima perioadă am observat un fenomen surprinzător, evaluând stadiul unora dintre cererile de retrocedare duse în justiţie. Nu facem niciun fel de aprecieri faţă de modalitatea în care decurge actul de justiţie în aceste cauze, însă putem observa cu ochiul liber că instanţele clujene au început să respingă pe bandă rulantă cererile unor entităţi precum statusul Romano-Catolic care cheamă în judecată statul român (Guvernul României/Comisia Specială de Retrocedare). Motivul respingerii cererilor este cel al admiterii excepţiei calităţii procesuale active a Statusului Romano-Catolic şi al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba-Iulia, excepţie invocată de către reprezentanţii statului român. Putem spune fără să fim maliţioşi, că în sfârşit se pot observa reacţii, nu neapărat tardive, ale responsabililor desemnaţi de statul român să apere patrimoniul imobiliar al acestuia.

Ce înseamnă pentru Status şi Arhiepiscopie admiterea în instanţă a unei astfel de excepţii? Credem că se poate spune că în sfârşit statul român le transmite în mod direct entităţilor maghiare faptul că nu au dreptul să solicite retrocedarea imobilelor din Transilvania, cel mai probabil deoarece nu le vine deloc în ajutor adevărul istoric.

Însă, după cum vă puteţi imagina, Statusul nu renunţă atât de uşor la lucruri pe care până nu demult le obţinea atât de uşor. Majoritatea cauzelor supuse judecăţii, în care au fost implicate atât Statusul Romano-Catolic, cât şi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia, deşi s-au finalizat în mod defavorabil acestora, la nivelul instanţelor din Cluj-Napoca, au fost atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât termenele la care vor fi soluţionate definitiv aceste cauze sunt devansate chiar şi până la nivelul anului 2021. Dosarele cu nr. 63/33/2018, 64/33/2018, 159/33/2018 şi 456/33/2018 sunt cele mai recente astfel de cauze şi nu putem decât să sperăm că dezlegarea acestora (în anul 2020 sau 2021) va ţine cont de istorie şi dovezile acesteia.

Până atunci însă, statul român consumă resurse atât pentru a-şi asigura apărarea în astfel de cauze forţate, fie pentru a debloca situaţia imobilelor implicate, astfel încât să le poată păstra în domeniul public, scop pentru care au fost construite chiar şi iniţial.

Să nu uităm însă că pentru entităţile maghiare aceste demersuri nu sunt decât un fel de joc de Monopoly, pe rolul Comisiei Speciale de Retrocedare aflându-se şi în ziua de azi mai bine de 60 de cereri ale acestora pentru retrocedarea de imobile în municipiul Cluj-Napoca.

Citește și: