Șocul viitorului

Mai zilele trecute, o prietenă mi-a adresat o întrebare plină de neliniște: „Ce ne rezervă viitorul? Cum va arăta lumea în care copiii noștri vor trebui să trăiască?” Și am înțeles mai limpede ca niciodată că, în ciuda lăudabilelor noastre eforturi, suntem mai departe ca niciodată de înțelegerea a ceea ce ne va aduce viitorul.

Înainte vreme, ne era permis să trăim în trecut, prin toate acele obiceiuri, tradiții și legi nescrise care alcătuiau fibra intimă a definirii noastre etnice și a comportamentului nostru social. Scrierile despre viitor, fie că erau opere artistice (literatură și cinematografie științifico-fantastice) sau scrieri utopice de inginerie socială, le consumam mai degrabă din entuziasm tineresc sau visând la o lume mai bună. 

Primul care a vorbit despre viitor într-un fel care a zguduit conștiința planetară a fost Alvin Toffler. Lucrarea sa „Șocul Viitorului”, apărută în 1970, a fost prima abordare a fenomenului de accelerare a proceselor evolutive care au loc în societatea omenească, efectul de șoc fiind definit simplu drept „prea multă schimbare într-un interval prea scurt”. A avut perfectă dreptate, fiindcă nici o altă generație în istoria umanității nu a avut parte de un asemenea volum de schimbare, mereu accelerată, precum generația din care eu fac parte.

Sunt născut de mai bine de 60 de ani  într-unul dintre cele mai răsărite orășele transilvane. Dar singurele semne ale viitorului erau becul care lumina chior în tavan și difuzorul pârâitor al rețelei orășenești de radioficare. Singurul aparat electromenajer era brațul vânjos al bunicului. Doream muzică? Ne așezam la pian sau luam vioara. Distracție și amuzament? Jucam cărți. Documentare și informare? Luam celelalte cărți. Cinema? O dată pe săptămână, cu palpitante pelicule sovietice, redegiste sau albaneze. Voiam călătorie? Cu trenul, iavaș-iavaș. Și așa mai departe…

Iar lumea s-a schimbat atât de rapid și atât de profund, încât majoritatea colegilor mei de generație au pierdut trenul, simțindu-se tot mai depășiți și mai dați la o parte. Îi vezi cum ezită în fața unui bancomat sau automat de plăți. La o prezentare în beneficiul vârstnicilor conferențiarul a anunțat: „Asistentul meu va trece pa la dvs. să vă ajute să puneți telefoanele pe silent”…

Și este greu fiindcă, fără să ne dăm seama, am ajuns să trăim în viitor – care curge atât de rapid încât, până să clipim, devine trecut. Ca ființe omenești suntem preocupați (unii, obsedați chiar) de securitatea ființei noastre, iar din formula securității face negreșit parte stabilitatea, neschimbarea chiar, a mediului nostru. Or, dacă cei din generația noastrăîi aveau drept modele pe mecanici, pe țesătoare, pe șoferi și pe ostași, cei din generația care acum se ridică are drept modele pe… nimeni!

După ce, timp de milenii, ne-am definit mai degrabă prin ceea ce facem decât prin ceea ce suntem, constatăm că acum modele profesionale și orientările respective sunt, de fapt, pe ducă! Chiar dacă ne ridicăm puternic nivelul așteptărilor și dorim ca toți pruncii noștri să devină medici, avocați, informaticieni, lucrători bancari  și bugetari cu sinecuri grase, trebuie să ne intre bine în cap că în timpul vieții lor aceste meserii este posibil să nu mai fie deschise ființelor umane.

Serviciile primăriilor și guvernelor vor fi în exclusivitate on-line, iar singurii operatori umani vor fi în sălile climatizate care adăpostesc serverele uriașe. Servere vor deveni și băncile, cu toate operațiunile efectuate doar on-line. Este dovedit deja că sistemele IA (inteligență artificială) sunt diagnosticieni mai buni decât marea majoritate a medicilor, iar soluțiile juridice (și, nu peste mult, pronunțarea asupra dosarelor civile și penale) sunt mai drepte și mai înțelepte decât cele emise de operatori umani. Vom fi în permanență conectați la rețele de mare viteză, iar actul medical va fi și el on-line, bazat pe citirile senzorilor care vor împăna trecătorul nostru trup. Procesul de învățământ se va muta și el on-line, iar școlile vor deveni cu încetul o palidă amintire…

Vom avea un singur terminal, fuzionat cu una din părțile trupului nostru, securizat prin citirea ADN-ului nostru,  care va gestiona întreaga noastră viață, de la viața profesională și socială până la bani, deplasări și existență cotidiană. Frigiderul va fi conectat, va transmite automat lista produselor necesare, iar noi va trebui doar să le preluăm de la curieri automatizați (tereștri sau aerieni) și să le punem la locul lor. Aspiratoarele autonome și inteligente vor determina planul optim de curățenie, în funcție de sezon și de gradul de utilizare a locuinței. Locuințe care vor fi conduse de sisteme IA integrate, răspunzând la comandă vocală sau la simpla detectare a terminalului nostru universal.

Mult-celebrata meserie de „șofer” va fi de domeniul trecutului, la fel și operator de diverse utilaje și mașinării. Vor dispărea și operatorii de computere, care vor fi autonome și vor lucra în baza unor teme definite semantic, și nu prin linii de program. Mult-admirații „IT”-iști vor avea ca ultimă misiune crearea și programarea acestor computere ale viitorului, după care vor rămâne fără muncă! La fel ca funcționarii, medicii, profesorii, avocații, judecătorii, șoferii, muncitorii etc., etc., care vor fi nevoiți să se adapteze, conformeze, re-inventeze. Și care vor trebui să învețe un nou stil de viață, în care halatul alb, roba neagră sau salopeta albastră nu vor mai avea nici o relevanță.

Vântul schimbării bate acum cu forța unui uragan! Și nicio instanță, nicio instituție, nicio încăpățânare nu se pot opune! Așa că, stimată prietenă, singura grijă pentru viitorul copiilor noștri ar trebui să fie nu aceea de a-i pregăti pentru meserii deja condamnate, ci pentru acceptarea și îmbrățișarea schimbării – pe care trebuie s-o acceptăm și noi, de dragul lor, oricât de puțin ne dorim acest lucru, sau oricât de tare ne-ar durea.

Prima regulă, și cea mai preț, a înțelepciunii este: „Mergi înainte cu schimbarea”. Dacă nu poți, asigură-te măcar că vei avea o moarte demnă. Fiindcă șocul viitorului este acum mai intens ca niciodată: în timp ce vorbeam, viitorul a devenit deja trecut!

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.