Șerban Țigănaș, critici dure la adresa Primăriei: „Există două Clujuri – unul al favorizaților și unul al descurajaților”

„Clujul a devenit celebru – cel mai celebru, după București, care e capitala și ne bate la toate aspectele astea – ca fiind orașul în care un plan urbanistic zonal poate să dureze 3, 4, 5 ani de zile până se aprobă. Intrăm în Cartea Recordurilor. Autorizația de construire, care trebuie să se elibereze în 30 de zile după ce ai depus dosarul, începe să intre la ‘jocuri și pase’ și apare după un an, după doi ani și așa mai departe. Pentru că există anumite interese, pentru că unii intră pe traseul scurt și alții intră pe traseul ‘domnule, pe ăștia îi amânăm până obosesc, îi descurajăm’.”

Inegalități digitale în administrație

Țigănaș a comparat direct Primăria Cluj-Napoca cu Consiliul Județean Cluj, subliniind diferențele majore în digitalizare. „În Cluj avem două administrații importante: administrația municipală și administrația județeană. Pe site-ul administrației județene se găsește o listă lungă de documente, unele dintre ele legate de construire, de urbanism, de autorizare și așa mai departe, care se pot obține electronic, digital, printr-o interacțiune directă cu un sistem informatic foarte simplu. Pe site-ul Primăriei din Cluj… nu. Culmea culmilor că sunt în același oraș, în același județ. Și au și steagul de aceeași culoare.”

Această diferență fundamentală între cele două instituții pune Primăria Cluj-Napoca într-o lumină nefavorabilă. Epoca în care Emil Boc ieșea să spună că municipiul este cel mai digitalizat din România s-a încheiat.

Două Clujuri: al favorizaților și al celor descurajați

Un punct central al criticii lui Țigănaș este tratamentul inegal aplicat proiectanților și dezvoltatorilor. „Există două Clujuri. Unul al favorizaților, care trec rapid prin procesul de autorizare, și unul al celor descurajați, ținuți la barieră până obosesc. Această practică este atât de evidentă, încât a devenit o realitate descurajantă pentru toți cei implicați.”

Abordarea aceasta, spune arhitectul, nu doar că frânează dezvoltarea privată, dar ridică și semne de întrebare despre capacitatea administrației de a gestiona proiectele publice. „În cazul în care tu nu reușești proiectele private să le gestionezi, cum Dumnezeu să poți să le gestionezi pe cele publice, adică să le gestionezi în timpi normali, în condiții normale, în condiții echitabile?”

Vedeți podcastul mai jos:

Inegalități și învrăjbire între cetățeni și inițiativa privată

Arhitectul a atras atenția asupra unei politici care, în loc să promoveze transparența și echitatea, alimentează tensiunile dintre cetățeni și inițiativa privată. „Discursul acolo este ‘aceleași reguli le aplicăm pentru toată lumea, aceleași cerințe le avem pentru toți’. Dar egalitate de tratament este… mai ales pentru cei care ne convin. Deci aici este o mare discuție pe care o știu cei din profesia mea, pentru că s-au ciocnit de problemele astea. O știu și cei din clientelă, să spunem. Și este o învrăjbire care s-a creat față de inițiativa privată.”