Pofta oarbă

Lumea civilizată este în mare amor cu tehnologiile „verzi”. Adică cu acele tehnologii care, vezi doamne, se află la vârful creației științifice, fiindcă permit satisfacerea nevoilor omenești fără a crește, ba chiar diminuând, amprenta de carbon a umanității. În plus, se laudă promotorii acestor soluții ultramoderne, poluarea de toate felurile se află sensibil redusă – ceea ce nu poate fi decât de toată lauda, nu-i așa?

Iertat să-mi fie sarcasmul pe care l-am picurat în fraza de mai sus. Dar nu m-am putut abține, aflat încă sub impactul unei știri dintr-o publicație (științifică, desigur, fiindcă pe oamenii „normali” nici vorbă să-i intereseze așa ceva… Mihai, revină-ți și termină cu sarcasmul…). Oamenii „normali” știu doar puține lucruri… dar pe acelea le știu cu absolută certitudine. Un exemplu concludent: germanii sunt lideri incontestabili în construcția de automobile. De unde numărul imens de mașini negre și supradimensionate care sufocă străzile, și așa puține, ale „capitalei” Cluj-Napoca.

Dar despre „nemți” ce ziceți? Eee, doar de laudă, că cine poate face asemenea mașini…Uite că nu e chiar așa! După cum și era de așteptat într-o astfel de țară prosperă, cultivată și organizată, în 2010 s-a lansat un amplu program de reabilitare energetică a clădirilor, în cadrul căruia în timp de 8 ani s-au cheltuit 340 miliarde de euro, contându-se pe reduceri consistente ale facturilor lunare de energie… De fapt, după cum cu tristețe a constatat Federația Germană a Societăților Imobiliare, economiile înregistrate au fost aproape nule, fiindcă nemții cei disciplinați și responsabili nu au cheltuit nici cu un firfiric mai puțin pentru încălzire, forțând la maxim termostatele și lăfăindu-se într-o căldură care le-a tăiat pofta de vacanțe exotice.

Și dacă vă gândiți să le găsiți nemților oarece scuze sau justificări (voiau să verifice termostatele fabricate în China, voiau să verifice puterea calorică a gazului rusesc…), nici să nu vă treacă prin cap! Ei nu au făcut decât să confirme ceea ce am mai spus cu nenumărate prilejuri și nu mă voi opri a spune de fiecare dată când am ocazia: în ciuda marilor progrese culturale făcute de umanitate în ansamblul ei, ființa umană a rămas același monstru egoist și hrăpăreț, care în satisfacerea poftelor sale demăsurate nu cunoaște nicio opreliște. Sau, poate că totuși există una: limitele bugetului bănesc disponibil.

Tot de la nemți citireeee… Autoturismele hibride sunt foarte lăudate și foarte la modă, ca mijloace inefabile de protejare a mediului prin reducerea la minim a funcționării pe combustibili fosili. Pe fond, plecăm la drum cu o minciună: prețul ridicat al acestor minuni ale tehnicii moderne (și ale marketingului ultra-modern, desigur…) arată că ele sunt o soluție oneroasă, care afectează mediul înainte de a fi puse în circulație. Totuși… știm că oamenii sunt ahtiați să pară mai buni, mai responsabili, mai grijulii și mai implicați decât sunt în realitate. În consecință, un studiu făcut pe 100.000 de autoturisme hibride a arătat că o bună parte dintre ele – întrucât proprietarii uită să încarce bateriile – funcționează din plin pe motoarele termice. Ceea ce depășește de patru ori volumul de poluare anticipat, arătând cu un drum gradul de iresponsabilitate criminală a celor care pozează în cetățeni responsabili și grijulii…

La fel de nedumeritor este rezultatul introducerii pe scară largă a iluminatului cu lămpi LED. Cercetările arată că facturile de electricitate nu s-au diminuat corespunzător. Dar nu vă mai miră, nu-i așa, fiindcă deja ați dibuit care e șpilul… Dacă tot e economie, trai neneacă: am pus iluminat peste tot (poluarea luminoasă nocturnă crește, și crește, și nu se mai oprește, sălbăticiunile pier și noi dormim doar cu pilule…), și am inventat noi și ingenioase moduri de a consuma electricitate (mai vedeți oare haine întinse la uscat? s-a uitat că vântul face aceasta absolut gratuit?)

Puneți bacterii într-un vas Petri, cu oarecare substanță nutritivă. Ce se va întâmpla? Simplu: bacteriile se vor înmulți, vor prospera multe și vesele (aceasta este doar o figură de stil, v-ați prins?), după care hrana cea prețioasă se va termina, iar ele vor da ortul popii. Fie-le țărâna ușoară! Așa le trebuie, dacă nu sunt înzestrate cu rațiune și nu știu să se gospodărească, să-și chivernisească bunătățile… Oare? Trista constatare născută din realitate este că ființa umană poate realiza astfel de miracole de organizare și chiverniseală doar în grupuri mici sau medii (o barcă cu naufragiați, o unitate militară) unde există și o conducere puternică, care nu șovăie.

Când este vorba de societatea umană în ansamblul său, o astfel de abordare rațională pare foarte improbabilă, dacă nu chiar imposibilă. Sub pulpana consistentă și uniformizatoare a anonimității, fiecare citește cu sfințenie recomandările de economisire a substanțelor și a energiei, după care… consumă cu sălbăticie și fără discernământ, până la limita superioară a bugetului disponibil, fără să-i pese de economie, raționalitate sau bun simț.

Știința cea laborioasă și tehnologia cea ingenioasă nu vor însemna mare lucru dacă vor fi date tot pe mâna omului needucat, hrăpăreț, profitor și cinic. Care cunoaște o singură limită în viață: grosimea portofelului. (Pare-se că există o legătură directă, proporțională, univocă și perversă între grosimea acestuia și grosimea obrazului). Oricât ne vom minți că progresul aduce evoluție morală și iluminare spirituală, realitățile vieții ne apucă de revere și ne scutură puternic: Treziți-vă! Educați-vă! Implicați-vă! Arătați că sunteți în stare de mai mult decât o amărâtă de bacterie!

Până ne vom trezi, trăim aceste triste vremuri, în care limita poftelor noastre este numai grosimea portofelului.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.