Metroul, tichia de mărgăritar a Clujului. Tabloul grandios al unui posibil eșec

Ce-i mai trebuie chelului după ce le are pe toate? Tichie de mărgăritar! Nu se poate contesta că, la scară națională și chiar europeană, Clujul s-a dezvoltat frumos, cu realizări însemnate. Meritul revine în primul rând clujenilor, cetățeni industrioși și serioși, bine sprijiniți de o administrație locală care acționează pentru dezvoltarea urbei.

Dezvoltarea impresionantă a Clujului a adus în viața noastră toate racilele bine cunoscute, cea mai puternică dintre ele fiind situarea orașului într-o vale îngustă, dezvoltată pe axa est-vest. Această situație îngreunează formidabil circulația în oraș, mai ales la ore de vârf (și când nu e oră de vârf în Cluj?!?!). Văzând fluviile de metal înghesuite în canioanele stradale, s-ar părea că clujenii sunt dispuși să accepte această situație. Mai ales că, în materie de automobile, ei iubesc cu osebire dricurile (SUV-uri mari și negre).

După tramvai, reorganizarea tramei stradale și promovarea transportului în comun, administrația locală clujeană atacă problema mobilității urbane cu arma cea mai masivă posibilă: construirea unei linii de transport subteran, a cărui titulatură corectă ar trebui să fie TREN METROPOLITAN SUBTERAN (să ne ferim de confuzia între metropolitan –sau „metro” – și subteran). Profitând de oportunitățile de finanțare nou ivite, Primăria dorește să se înhame la realizarea unei astfel de linii, promițând chiar că ea va fi operațională în 5 ani!

După cum bine spune unul dintre înțeleptele dictonuri atribuite lui Murphy: „Ce începe bine se termină rău. Ce începe rău se termină și mai rău”. Fiindcă proiectul metroului clujean începe rău. Calculele de eficiență (vezi aici) arată din capul locului o îngrijorătoare lipsă de rentabilitate a acestei faraonice investiții. Dacă mai adăugăm necunoscutele legate de structura și comportamentul terenului în care urmează să se foreze, sau problemele de amplasare a gurilor de intrare într-o tramă urbană aglomerată, avem un tablou grandios al unui eșec posibil.

Fiindcă clujenii nu vor cădea în amor cu metroul. Fiindcă „își pot permite”, și fiindcă toate instituțiile importante de învățământ unde își duc copiii, și toate instituțiile relevante,  și toate clădirile de birouri, sunt claie peste grămadă în centrul orașului, ei trebuie să continue să folosească autovehiculele personale. Fiind o investiție atât de costisitoare, la care mai mult ca sigur costurile vor derapa, costisitor va fi și un bilet la metrou (va continua Primăria să acorde gratuitate pensionarilor?), pierderile din exploatare fiind acoperite de la bugetul Primăriei, adică din buzunarul tuturor contribuabililor clujeni.

Pentru a nu-și rupe colții într-un os atât de zdravăn, Primăria clujeană ar fi putut încerca o soluție compozită, poate mai puțin costisitoare, mai ușor de gestionat în timp, care ar fi însemnat:

• Construirea de parkinguri subterane in zona pericentrală a orașului
• Mutarea unora din instituțiile oficiale, de învățământ și medicale în zone ușor accesibile situate la periferia orașului
• Reorganizarea transportului în comun într-o viziune integrată, cu flote de vehicule dirijate de inteligență artificială (vorbim despre un smart city, nu-i așa?)
• Descurajarea accesului autoturismelor personale în zona centrală a orașului, în primul rând prin oferirea de mijloace moderne și eficiente de transport în comun.

După modesta noastră părere, metroul poate fi o rezolvare de anvergură. Dar ea nu garantează soluționarea problemelor grave generate de dezvoltarea stihinică a urbei noastre. Ea trebuie combinată cu alte soluții, care să schimbe fața orașului. Dar cum vor fi implementate acele soluții, dacă Primăria joacă totul pe cartea metroului, care riscă să devină o gaură neagră, înghițind resurse necuvenite și dezechilibrând grav bugetul municipal?

Fără îndoială, Clujul are nevoie de rezolvări moderne și funcționale pentru problemele sale. Dar nu în orice condiții, și cu orice preț. Nu cu tichii de mărgăritar.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.