Gunoi bagi…

…gunoi scoți. Simplu și fără fițe. Este cumplitul efect GIGO (garbage in, garbage out) bine-cunoscut împătimiților de informatică, și care îmi pare că se aplică tuturor activităților umane. Motiv ca unii dintre noi să se ridice cu atâta vehemență împotriva utilizării mijloacelor moderne de comunicare și împărtășire.

Am colegi și prieteni, oameni fini, cu diplome și funcții, care afirmă ritos (câteodată ridică și un deget profesoral): „Eu nu am profil de Facebook și nici nu-mi trebuie. Acolo nu găsești decât gunoaie!” Afirmație care mi se pare excesiv de severă, luând în seamă faptul că pe Facebook sunt peste 10 milioane de utilizatori români, în timp ce YouTube are peste trei milioane de utilizatori înregistrați (plus alte milioane, greu de aflat, de utilizatori „anonimi”). Poate că nealinierea cu cele 13 milioane de utilizatori de social media le dă onorabililor mei colegi un sentiment de plăcută exclusivitate elitistă, dar în felul acesta nu primim răspuns la legitima întrebare: „Sunt mediile sociale invadate în exclusivitate de gunoaie?”

Tot vorbim despre modul în care poluarea ambientală are un impact asupra stării noastre de sănătate și asupra supraviețuirii noastre, ca indivizi și ca specie. Pieptănăm statistici conform cărora, anual, 7 milioane de oameni mor din cauza poluării aeriene și știm că orașul Kanpur din India se poate „lăuda” cu o poluare de peste 150 de ori mai mare decât normele Organizației Mondiale a Sănătății. 

Dar nu avem nici cea mai mică idee în ce măsură mediul de pe internet, și mai ales mediile sociale ‒ toate fără deosebire, sunt poluate la fel de intens cu senzațional ieftin, false spaime, atractivități licențioase și simplu gunoi emoțional. 

Împărtășind din propria mea experiență, trebuie să menționez că fac parte din mai multe grupuri pe Facebook de practicanți de Tai Chi. Ne leagă o pasiune comună, dar și faptul că suntem membri ai aceleiași organizații internaționale, unii dintre noi fiind chiar discipoli ai marelui maestru al școlii noastre. În felul acesta, sunt informat, zi de zi, asupra evenimentelor și activităților care au loc în Europa, China, Brazilia sau Statele Unite, câteodată chiar prin transmisii live, real time (alt termen preluat din informatică, dar care exprimă perfect modul în care așteptăm și procesăm informația).

Este ceva din toate acestea „gunoi”? Categoric, nu! Să nu-i uiți pe cei cu care împărtășești o pasiune, să participi la viața lor profesională (iar în cazul celor mai apropiați, chiar la viața lor personală) sunt lucrurile cele mai frumoase care i se poate întâmpla unei ființe umane. Ajung chiar să cred că o asemenea atitudine de respingere nu poate veni decât din partea unor însingurați înăcriți, Harpagoni ai sentimentelor, care se mulțumesc cu ceea ce viața le-a pus în mână și nu sunt interesați să vadă mai departe de vârful nasului. Astfel de indivizi pufnesc iritați de fiecare dată când severa lor retină este atinsă de informații sau de imagini pe care le consideră ofensatoare prin prețiozitate, inutilitate sau ignoranță.

Ei ignoră că singura atitudine corectă și utilă pentru un om inteligent și instruit (pe deasupra) este separarea răului de bun. Mediile sociale pot fi instrumente de informare sau de comunicare care nu ne impun să „punem botul” la gunoaiele pe care unii utilizatori le pun acolo din ignoranță, educație deficitară sau, câteodată, chiar ticăloșie. Ce ne împiedică să ne comportăm precum o conductă de canalizare, care lasă să treacă toate dejecțiile umane, rămânând pe urmă întreagă și curată?

Desigur, dejecțiile capătă câteodată proporții stihinice. Cea mai mare celebritate a social media autohtonă, cu sute de milioane de vizualizări (și cu un clip campion, cu peste 500 milioane de vizualizări!), precum și peste 3 milioane de abonați (sic!),  este o adolescentă din Suceava, care postează „fascinante” clipuri în care prepară, frământă și împachetează în tot felul o mocirlă colorată (termenul original: „slime”). Probabil că au învățat și peștii să acceseze YouTube, fiindcă doar un pește, clipocind alene din buze, poate să vizioneze așa ceva fără să simtă nevoia absolută și imperioasă de a sări afară din acvariu pentru o sinucidere instantanee…

Trebuie să înțelegem că în toate creațiile omenești, precum în ființa umană în sine, găsim și Rai, și Iad, și bine, și rău. Am putea deplânge faptul că asemenea instrumente minunate, pe care 0,001% din populația umană a planetei le pun la dispoziție celorlalte 99,999%, sunt folosite pentru a disemina prostioare de tot felul, glume cu mai multă sau mai puțină perdea, imagini care arată mult, dar nu zic nimic, reziduuri emoționale dintre cele mai diverse. Întrucât suntem prizonierii propriei noastre specializări de curiozitate, este greu să ne ferim de atractivitatea pe care noutatea informației o are asupra spiritului nostru. O imagine emblematică a momentului este graba cu care un tânăr nevoit să aștepte pe undeva scoate telefonul, pentru a scrolui (na, că am inventat un neologism!) aceleași și aceleași postări ale „prietenilor” de pe Facebook.

Să ne amintim însă aforismul lui Lucian Blaga: „Un care nu se strâmbă umblând pe drumuri strâmbe”. Nimic nu ne obligă să acordăm atenție respectivelor postări. Un miner nu este niciodată furios pe cantitatea imensă de steril din care aduce la lumină prețioasele diamante sau pepite de aur. Doar de noi depinde să nu minerim gunoi din sistem și, mult mai important, să nu introducem acolo gunoi.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.