Furnica și vaccinul

Ion și Gheorghe vin la oraș cu trenul. Pentru întâia dată în viață, văd o banană. „Mă Gheo, hai să luăm și noi una, să vedem ce gust are!”. Pe drumul de  întoarcere acasă, Ion dezghioacă banana, mușcă din ea și i-o dă lui Gheorghe. Tocmai atunci, trenul intră într-un tunel. Ion strigă disperat: „Mă Gheo, nu mușca, mă, că orbești!”

Exact așa sună protestele antivaxiștilor: să nu mușcăm din banana vaccinului, că în mod sigur ne vom îmbolnăvi de boli oribile (inclusiv leucemie, teorie prezentată, spre eterna ei rușine, de un cadru medical!). Prestația lor confirmă în întregime defectele majore ale cogniției umane: în temeiul unor impulsuri nebuloase, absconse, izvorâte din tenebre profunde ale eresului personal, luăm o decizie. Fie ea cum o fi. Pe urmă, căutăm cu dăruită înverșunare argumente, oricât de sinistru ar trebui să siluim cunoștințele științifice, logica elementară sau chiar banalul bun simț…

Tineri care știu, de bine, de rău, să citească și să scrie, ba mai cunosc și oleacă de aritmetică, își fac platoșe din mirificele lor drepturi democratice și perorează cu emfază: pentru ce trebuie să-mi bag otrăvuri în corp, când nu am fost niciodată bolnav în viața vieții mele? Desigur, vederea lor este mai scurtă decât lungul nasului, fiindcă nu înțeleg că ei au putut avea până acum o viață scutită de boli fiindcă două generații înaintea lor au fost vaccinate în masă, iar aproape toate bolile care secerau cu miile viețile oamenilor sau lăsau în urmă mii de infirmi (vedeți doar poliomielita!), au fost înfrânte prin „oribila” și „traumatizanta” vaccinare.

Nu putem decât deplânge funcționarea defectuoasă a mecanismului transmiterii culturale a valorilor sanitare, ca parte a mult mai amplului proces de educare a noilor generații prin transmiterea cunoștințelor generațiilor precedente.

La începuturile vaccinării, oamenii nu trebuiau convinși să se vaccineze, fiindcă mulți trecuseră prin valea suferinței și a morții, văzând membri ai familiilor lor prăpădindu-se cu zile în ghearele unor boli nemiloase. Chiar și azi, când noi facem spectacole inepte de independență tembelă și de competență găunoasă, în lumea a treia mamele sărută mâna personalului medical care participă la campaniile de vaccinare în masă. Iar acele mame au dreptate, fiindcă multe dintre ele și-au pierdut copii prețioși în strânsoarea de moarte a unor boli insidioase.

Din păcate, în lumea noastră eliberată și îmbuibată, binele este uitat cu mare grabă. Din punctul de vedere al preciziei transmiterii culturale a informațiilor esențiale suntem complet tembeli. În acest punct suntem cu mult inferiori unei furnici sau unei albine, care știu prin transmisie genetică ce au de făcut pentru asigurarea sănătății colectivității din care fac parte. Noi nu știm nimic, și dacă nu am trece printr-un laborios proces de educație, aproape neștiutori mirați am și rămâne. Din păcate, la școală învățăm tot felul de bazaconii, tot felul de istorii (ale fizicii, matematicii, chimiei etc., etc.). Dar nu învățăm ceva atât de elementar și de important cum este istoria sănătății sociale, cea care a făcut posibilă prosperitatea poleită în care ne lăfăim azi.

Aproape fiecare puștiulică știe cum se bate mingea (și cine sunt marile vedete în domeniu), aproape fiecare fetiță știe cât este de important să se facă frumoasă (și pe ce căi poate atinge un astfel de nobil obiectiv). Iar toți știu exact cine sunt vedetele, cine sunt influencerii în aceste domenii și-i urmăresc cu sufletul la gură. Dar nici unul nu are habar că vaccinarea există, care este importanța vaccinării și cum trebuie să ne poziționăm față de această înțepătură care salvează vieți.

Aici nu putem decât deplânge falimentul moral al unei întregi generații de părinți. Ca orice om needucat (care cunoaște doar prețul lucrurilor, nu și valoarea lor) și neinformat (școlit doar din surse senzaționaliste obscure), ei sunt dispuși să arunce la gunoi două secole de evoluție a acestui domeniu atât de important pentru sănătatea prezentă a umanității: vaccinarea. Obtuzitatea lor înspăimântătoare este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Nu faptul că ei nu se vaccinează sau că nu-și vaccinează odraslele, supunându-le unui risc necuvenit. Ci faptul că ei se transformă în apologeți și predicatori ai exagerării, ai nedreptății și ai minciunii.

Unul dintre argumentele lor, intens bătucit, sună astfel: cum am putea avea încredere într-un vaccin care apare după doar o jumătate de an? Ei, care nu ar putea nici timp de un an să coacă un cozonac acceptabil, judecă tâmp un domeniu în care specialiști de mare calibru științific, intelectual și  moral au făcut timp de două secole progrese continue, capitalizând profund realizările antemergătorilor, făcând deci posibile produse sigure, care apar mai repede și pot fi fabricate pe scară largă. Făcând astfel posibilă prezentarea unui vaccin la 6 luni de la apariția inamicului viral.

Acești critici neaveniți, furnici oarbe și asurzite de propriile lor răcnete, sunt precum instalatorul stahanovist al lui Mihail Zoșcenko: trimis la operă cu bilet de la sindicat, se plictisește teribil, iar în pauze merge să verifice starea robinetelor. Este trist, este deconcertant și este dureros să constați că oameni care nu au un nivel de prestație intelectuală (ce să mai zicem morală…?) superior unei furnici complet decerebrate (explicație pentru ei: complet lipsită de creier) se prevalează de drepturi specific umane pentru a da glas unor teorii născute din frustrare, ignoranță și teamă.

Să aducem și o explicație fină și elegantă: „Cât de mult ne-am făcut din confort un principiu se vede și din aceea că o ficțiune simplă ne apare mai adevărată decât un adevăr complicat” (Lucian Blaga). Fără îndoială, este confortabil să treci prin viață fără a face efortul de a-ți folosi creierul.

Lucru pe care până și banala furnică îl face cu succes.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.