Firul logic: de ce traficul este cuplat aiurea cu imobiliarele. Adevărul din spatele retoricii primarului

Excelentul nostru primar spune că “băiatul cu fițuica ia bani de la dezvoltatori”. Eu. Și că domnia sa nu se lasă influențat, ceea ce nici nu îi dorim (de aceea e ales, ca să gândească singur). Dar s-ar putea ca modul în care gândește să nu fie mereu corect. Iată o logică mai jos, în fițuică, fără legătură cu banii, ci cu adevărul.

Primarul se mândrește că suntem un oraș-magnet. Și e bine să “magnetizăm”, creștem ca populație, dar și ca PIB. Sigur, clujeanul “original” nu este întotdeauna fericit cu acest context: stă în trafic mai mult, e mereu într-o competiție aprigă pentru un loc de muncă, viața i s-a complicat. Dar trăiește într-o metropolă și așa stă treaba în toate metropolele.

Așadar, a) Suntem un oraș-magnet și ne mândrim cu asta.

Mai departe, pe firul logic. Tot primarul Clujului a legat strâns dezvoltarea imobiliară a orașului de trafic. Sunt câteva zone care își exersează zenul până în 2026. Proiectele fie stau blocate în comisia de circulație, fie au trecut, dar află că nu pot fi recepționate până la centura metropolitană. OK, poate în Borhanciul cu o singură ieșire spre oraș lucrurile pot fi înțelese, dar în rest, scuze, e o prostie. De ce îi mai “magnetizezi” pe oameni, dacă le închizi ușa în nas? Un studiu realizat de echipa de sociologi de la UBB a lui Norbert Petrovici confirmă că necesarul de locuințe anual, la Cluj, este de 8.000, iar numărul de locuințe care se dau în folosință anual a fost de 3.500 și scade. Așa se face că Floreștiul, Baciu, Apahida se “umflă” de la an la an. Din punct de vedere al municipiului, nu e decât un mod de a mătura mizeria sub covor.

Avem b) Atragem oamenii în oraș, dar nu le dăm posibilitatea să își cumpere locuințe.

Ce se întâmplă cu traficul? Păi “magnetizații” nu vin la Cluj să își găsească de lucru la Apahida, așa că vor veni la job și vor încărca străzile orașului. Sunt de acord total cu primarul Emil Boc, care le recomandă cetățenilor să circule cu mijloace alternative, dar din Florești, Baciu și Apahida e greu, nu sunt benzi dedicate, schimbi autobuze, nu sunt piste de biciclete. Deci nu merge pe vorbe, iar faptele ne spun că încă nu avem nici măcar un amărât de park&ride. E aglomerație pe Calea Florești, pe Horea, pe Muncii, pe 21 Decembrie, pe Brâncuși, pe Vaida-Voievod? Uite de unde ni se trage! În plus, arhitecții spun clar, bazat pe studii și pe bun simț: traficul de pe o arteră este, într-o proporție covârșitoare, de TRANZIT, nu de destinație. Dacă ai ghinionul să vrei să construiește pe strada pe care vin floreștenii la serviciu, renunță; domnul Boc va zice ca fix blocul tău va răsturna paharul.

În realitate, traficul e nașpa pentru că acum fiecare om are o mașină și pentru că nu sunt suficiente politici publice care să îl îndemne să își lase vehiculul acasă. E ușor să dai vina pe dezvoltatori, urcându-te comunist pe o explicabilă antipatie față de oamenii care fac avere. Chiaburii vremurilor noastre.

Deci c) Dezvoltarea imobiliară este cuplată aiurea cu traficul.

Auzim des expresia “nu suntem oraș pentru profit”. Nimic de comentat, deși pentru profit există obligații fiscale. Cum ar fi să nu îi lăsăm pe IT-iști să lucreze, că vezi Doamne fac profit. Pe de altă parte, este datoria Primăriei să găsească modalitatea ideală de a colabora cu dezvoltatorii imobiliari. Până acum le-a cerut creșe și grădinițe, asfalt și spații verzi. Perfect! Ce mai poate să le ceară? Doar mă gândesc cu tastele, nu mă băgați în seamă: un apartament pe scară de bloc pentru persoane marginalizate, un autobuz electric pentru flota CTP, o piscină, că suntem la ani-lumină în spatele Ungariei la dotări sportive. Opțiuni sunt, calitatea vieții înseamnă mai mult decât asfalt, creșă și o tufă lângă bloc.

d) Hai să nu blamăm profitul, că nu suntem în comunism. Facem profit, dar să câștige și cetățeanul.

Există varianta în care administrația nu înțelege unde greșește. Sau cea în care înțelege, dar se preface că nu și lansează retorici. Lupta pentru descongestionarea traficului se poate da bărbătește, cu politici publice, sau deturnând atenția. 

Aș observa, fără să fie nevoie de punctul e), de ce tot acest scenariu ilogic este posibil. Pentru că dezvoltatorii imobiliari, unii dintre ei tronând pe saci de bani, se tem. Primăria poate fi obligată în instanță să își schimbe viziunea, dar cauzele sunt puține raportat la numărul de proiecte respinse. Aș spune chiar că dezvoltatorii ar trebui să se unească într-o asociație patronală, să îi spunem, și să lupte la baionetă cu domnul Boc. Dar, cum aminteam, se tem. Celălalt motiv este că, deși își zâmbesc pe la recepții, se detestă în realitate. Cum era aia? Divide et impera? Na…