EFECTUL FLUTURE

Nefiind inițiați în misterele limbilor nordice, prea puțini europeni de sorginte latină știu că Groenlanda înseamnă „pământ verde”. Și puținii care deslușesc acest mister nu pot să creadă că cea mai întinsă insulă a planetei, acoperită aproape integral de gheață, care atinge grosimi de ordinul kilometrilor, poate fi numită astfel. Decât, poate, într-o glumă.

Cât despre „verde”… mucaliții ar putea spune: „Verzi acolo sunt doar legumele pe care ei le primesc din Europa!” Ceea ce nu este complet adevărat, fiindcă în sud-vestul extrem, unde s-a instalat capitala Nuuk, poate fi găsită, în lunile cele mai „toride” ale anului, o iarbă firavă și bolnăvicioasă. Aici este concentrată o treime din populația insulei, care se poate lăuda cu titlul de „cel mai pustiu teritoriu al planetei”.

Și atunci, de unde vine numele de „pământ verde”? În urmă cu o mie de ani (și-un pic) uriașa insulă a fost vizitată în extremitatea sa sudică de către vikingi, care tocmai ce colonizaseră Islanda și se extindeau încet către ceea ce, peste ani, va fi America de Nord. Tabloul oferit temerarilor navigatori era foarte diferit de actualul pustiu înghețat: dealuri domoale încărcate de iarbă suculentă, o climă plăcută care părea copiată după clima Norvegiei natale. Verde era acel pământ, și verde a rămas în eposul viking.

Acele dealuri înverzite sunt acum acoperite de ghețuri care par veșnice. Dar nu este deloc așa și veștile care ne sosesc din Groenlanda sunt în măsură să ne neliniștească peste măsură (un grăitor joc de cuvinte, ce ziceți?). Savanții au remarcat de mai mulți ani, în contextul încălzirii globale, că imensa calotă de gheață care sufocă Groenlanda se topește în ritm accelerat. S-au format adevărate râuri în pustietățile glaciale, care se varsă în ocean cu rezultate încă neștiute pentru salinitatea și nivelul oceanelor.

De această dată, vreau să vă aduc în atenție studii foarte serioase de glaciologie, publicate nu de către vreo gazetă obscură, ci de prestigioasa revistă „Nature”, citată de la fel de prestigioasa „Scientific American”. Este un fapt deja bine cunoscut că regiunile arctice se încălzesc în ritm accelerat, de aproximativ patru ori mai intens decât restul planetei. Iar acest lucru are o semnificație aparte, mai îngrijorătoare decât fenomenele similare petrecute în alte părți ale lumii.

În Filipine, de pildă, temperaturile medii au crescut deja, în ultimii 50 de ani, cu 1,5°C. Și nu este doar atât; aceasta înseamnă mult mai multă umiditate în atmosferă (deci confort termic redus), precum și fenomene extreme, atât prin apariția lor neprevăzută, cât și prin intensitatea lor. Sezonul „uscat” în Filipine durează din decembrie până în mai. Sezonul de față a debutat în 24 decembrie 2022 cu inundații catastrofale și alunecări masive de teren. Iar de atunci ploile nu încetează; mocănești sau cu ropote, blânde sau cu bulbuci, ele cad în fiecare zi. Umezeala devine apăsătoare, noroaiele par că nu se vor sfârși niciodată.

Dar răul cel mare pentru Filipine nu vine din înaltul cerului sau din munții veșnic înverziți. Răul cel mare vine taman din Groenlanda, unde cercetările la care făceam referire anterior, desfășurate de o echipă a Institutului „Alfred Wegener”, au arătat că temperaturile aerului în Groenlanda sunt mai ridicate decât acum 1.000 de ani, când vikingii îi admirau verdeața.  Rezultatul este că topirea generalizată a ghețurilor din Groenlanda va continua în ritm accelerat, ceea ce – calculează savanții – poate duce la creșterea planetară a nivelului apelor oceanice cu până la 6 metri în anul 2100.

În Filipine, stat cu o creștere explozivă a populației (110 milioane acum, 150 milioane în 2050) acest pericol este de proporții apocaliptice, având în vedere că 62% din populație trăiește pe malurile oceanului, fiind deci în pericol de a-și pierde locuințele, hrana și locurile de muncă. Iar această estimare nu ia nicidecum în calcul pericolul, la fel de prezent, al topirii calotei de gheață care acoperă Antarctica, ceea ce poate ridica apele oceanului planetar cu aproximativ 10 metri.

Poate nu înțelegeți încă ce legătură există între topirea ghețurilor în Groenlanda și dezastrele previzibile în Filipine (și în toate zonele litorale ale planetei, desigur). Printr-o exprimare poetică, aflată la limita ecologiei militante, am putea spune astfel: „toate sunt legate de toate”. Într-un fel de „efect fluture”, ceea ce se întâmplă într-un loc, și poate chiar părea benefic (Groenlanda chiar e verde, și gata pentru bănoase explorări geologice), este cu totul și cu totul catastrofal în multe alte părți (miliarde de oameni afectați, nimiciți chiar, de ridicarea apelor oceanului planetar).

Trebuie deci să înțelegem că schimbările climatice ne afectează pe toți, fără excepție. Nu diferă decât modul specific în care ele se manifestă, începând cu seceta extremă și deșertificarea și terminând cu inundarea permanentă a zonelor locuite. Trecând prin toată gama de manifestări extreme, aducătoare de disconfort, suferință și tragedie. În secolul care vine, nimeni nu va fi ferit da a da piept, direct sau indirect, cu aceste manifestări.

Între timp, locuitorii Groenlandei se vor minuna de apariția fluturilor. Și fiecare bătaie de aripă a lor va anunța un nou dezastru.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.