Numa’ o țâră n-o fost bine…
Erau vremuri de (relativă) restriște. Unele se împuținaseră, altele lipseau cu desăvârșire, altele circulau pe trasee alambicate care implicau o sursă din străinătate. Atunci când aveai norocul să „se bage” ceva (să nu vă sară mintea la frivolități!) și nu erai cel mai tare dintre piloși, musai trebuia să-ți faci stagiul de stat la coadă, înfrigurat nevoie mare – atât de răcoarea nopții, cât și de emoția gândului „oare ajunge și la mine?”. Întrucât nu eram nici pilos, nici boem, mă lipeam la toate cozile care-mi ieșeau în cale. Mai era câte unul cu o carte, un ziar… dar singura…
Detalii