Universul mut
Raporturile noastre cu civilizațiile extraterestre sunt ca pe vremea telefoanelor însuflețite prin manivelă: speri ca o centralistă plictisită să-ți audă apelul și, după un întreg concert de scârțâituri și pârâituri, speri ca de la celălalt capăt al firului cineva să rostească cuvântul care deschide părțile comunicării: „Alo!” Ne dorim cu disperare să avem oareșce tovarăși de dialog risipiți prin hăurile galactice. Ne dorim (ca atunci când suntem rătăciți într-o pădure sau când suntem naufragiați pe un ocean fără sfârșit) să nu fim singuri. Să mai fie cineva ca noi, cu care să împărțim povara puținătății vieții raționale în acest univers.…
Detalii