Căldură mare, monșer!

Autor Mihai E. Serban în Opinii, Stiri 3 zile în urmã

Acum, când recordurile de temperatură se înghesuie pe podium și toți suferă din cauza caniculei, a instabilității climatice, a instabilității atmosferice și a diverselor manifestări climatice catastrofice (ca să nu uităm deșertificarea accelerată a diverselor zone din sudul Europei), este momentul cel mai potrivit să abordăm din nou tema schimbărilor climatice care ne complică viața.

Acum este momentul: peste câteva luni, vipia se va potoli, iarna va fi blândă, fără pic de zăpadă (sau cu prea multă, cine știe…), gazul va curge vesel (cui să-i pese de preț?) și va încălzi locuințele confortabile în care nu simțim decât accidental capriciile vremii. Vom dori verdeață și un locșor instagramabil la mal de mare? Vom parcurge nostalgic, alene, milioane de clipuri pe internet care ne vor prezenta frumuseți fără egal, care de care mai arătoase. Și vom uita complet de peripețiile verii, care ne-au purtat de la călduri insuportabile la inundații vijelioase, de la secetă distrugătoare la căderi catastrofale de grindină.

Uitate vor fi și îngrijorările noastre din acele momente. Și vom avea – oare a câta oară? – confirmarea că ființa umană s-a îndepărtat mult prea puțin de rădăcinile sale animalice. Desigur, ca specie înzestrată cu rațiune, avem mecanisme dedicate pentru înregistrarea, stocarea și prelucrarea datelor relevante din mai fiecare domeniu de interes. Însă, când vine vorba despre indivizi… constatăm că inventarea de religii, de sisteme de învățământ, de mijloace de comunicare inter-personală și societală nu a crescut în niciun fel nivelul de informare, de conștientizare și de implicare a cetățeanului lambda.

Tradus în limbajul de lemn al aceluiași cetățean: „Trecutul e mort, viitorul e departe, azi doar trăiesc.” Uitate vor fi zilele de foc din Spania, Grecia și România, uitate vor fi inundațiile catastrofale, uitate vor fi furtunile nimicitoare, uitate vor fi și căderile de grindină. Uitată va fi și seceta ucigașă care a retezat așteptările optimiste ale fermierilor, mai ales ale celor din sudul României. Fiindcă cetățeanul de rând are memoria extrem de scurtă, atitudinea lui, concepțiile sale, chiar ideile sale de bază fiind făurite nu din certitudini și experiențe proprii, ci din tot felul de idei lansate de „influenceri”. În ciuda progresului tehnologic, spiritele au rămas la fel de boante și de buimace ca în „evul întunecat”, când era de crezare nu ce era adevărat, ci ceea ce impresiona mai mult…

Diferența dintre savant și „omul de rând” este că savantul știe, făurindu-și certitudini în baza unor date culese științific și interpretate științific, în timp ce omul de rând își închipuie, crede, ia de bun orice sună bine în intelectul său populat cu alte aiureli de același fel. În cadrul unui sondaj de opinie efectuat în vara anului 2024 s-a constatat că numai 26% dintre respondenți au considerat problematica climatică drept principala problemă cu care se confruntă umanitatea în acest moment. Restul consideră că cele mai importante probleme sunt cele „omenești”, legate de războaie, sărăcie, inegalitate ș.a.m.d.

Ceea ce știm cu certitudine este că anul 2024 a fost primul an în care temperaturile medii globale ale aerului au depășit cu peste 1,5°C temperaturile medii de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Oricine poate să zică: „Ce mare scofală? Temperaturile variază cu zeci de grade în timpul anului!” Dar savanții au stabilit, la începutul anului 2020, că pentru plafonarea creșterii temperaturii medii planetare la 1,5°C, omenirea ar trebui să-și limiteze emisiile de dioxid de carbon (CO₂) la 500 de miliarde de tone, pentru a avea o șansă rezonabilă (50%) de a păstra temperaturile globale la valorile care, de altfel, fuseseră foarte ceremonios adoptate de către COP21 de la Paris, în anul 2015.

Dar ce să vezi!? Chiar nimănui (dintre cei puternici și bogați, vreau să spun…) nu-i pasă. Din 2022 încoace, omenirea doboară în fiecare an recordul de emisii de CO₂. „Bugetul de carbon” s-a redus drastic, până la nivelul de 130 de miliarde de tone. Considerând un volum constant al emisiilor de CO₂, omenirea își va epuiza în următorii 3 ani acest buget ipotetic, lucru de două ori dăunător. O dată, fiindcă CO₂ continuă să se acumuleze în atmosferă, contribuind la creșterea globală a temperaturilor; pe urmă, fiindcă acest efect cumulativ duce la extreme climatice imprevizibile și dăunătoare.

În ciuda acestor dovezi care izbesc retina, climato-scepticii arată o reziliență demnă de o cauză mai bună. Orice argument, oricât de stupid, este bun pentru a-și susține poziția lor ineptă. Un argument des folosit mai nou este acesta: „Aveți idee cât din compoziția atmosferei înseamnă CO₂? (Pauză de efect) Doar 0,04%! Vreți să mă convingeți că o asemenea cantitate infimă poate avea vreun efect asupra climei? Ha-ha-ha!”

Ei bine, știți cât venin de șarpe este suficient pentru a ucide un adult uman care nu are grijă pe unde umblă? Nu trebuie să căutați, fiindcă vă spun eu: 70 de miligrame sunt absolut suficiente. Dacă luăm în considerare un corp (bine hrănit) de 70 kg, vom vedea că cele 70 de miligrame reprezintă 0,000001% din masa corpului respectiv. Care acum este complet mort, relicvă a trecutului lipsit de griji. Același climato-sceptic ar fi poate în stare să vocifereze: „Hei, de ce faci pe mortul? Ce a injectat șarpele ăla este doar 0,000001% din greutatea ta, nu te poate afecta în niciun fel!”

Sper că ați înțeles paralela. Orice realitate descrisă cu mijloace elaborate de către știință își pierde relevanța când încape pe mâna unui analfabet cultural care are un singur scop în viață: să susțină orbește aiurelile fetide cu care și-a populat intelectul și conștiința. (Lucian Blaga: „Orice vorbă de duh are un mormânt: urechile prostului.”) Omenirea a crezut și continuă să creadă cele mai absurde aiureli, de la regate subterane până la puterea vindecătoare a cristalelor – nu uitați vibrațiile, care sunt omniprezente și omnipotente. Dar este pentru prima dată în istoria atât de frământată a umanității când devine crucial să înțelegem dimensiunea și semnificația marilor evoluții planetare și să învățăm căile potrivite de acțiune.

Dacă nu, va fi mai cald, și mai cald, și vor fi mult mai multe fenomene extreme, și unii (prea mulți…) vor încerca să ne lămurească că nu se petrece nimic grav, fiindcă cele 0,04% CO₂ sunt insignifiante și nevătămătoare. Și poate prea târziu vom înțelege adagiul lui Carl Sagan: „Dacă vom continua să acumulăm doar putere, și nu înțelepciune, în mod sigur ne vom distruge.”

Prostie mare, monșer!