Arhive ale autorului: Mihai E. Serban

Eliberarea de jugul neo-colonialist

La extremitatea sudică a continentului negru, în Africa de Sud, s-a desfășurat într-o liniște asurzitoare (din partea comunității „civilizate”) o importantă întâlnire a B.R.I.C.S. Acestei formațiuni care grupează o parte importantă din populația planetei năzuiesc să i se alăture peste 40 de state, din care peste 20 au înaintat cereri oficiale de aderare. De multă vreme nu s-a mai petrecut un eveniment atât de important pentru politica mondială. Iar noi, europenii, continuăm să trăim în bula noastră aurită, crezând că suntem la fel de importanți și de puternici precum un secol în urmă. La ora aceasta B.R.I.C.S (creată în urmă…

Detalii

---

Cazanul încins

Gata, ne-am scos! Pe când ne speriasem rău de tot că avem un an fără seamăn de încins, cu tot felul de fenomene extreme și buclucuri nenumărate, cu caniculă infernală și apa mărilor caldă precum ciorba, tocmai luată de pe foc, savanții americani (nu englezi, de data asta!) au anunțat cu mult tam-tam că au găsit o soluție ingenioasă la problema încălzirii globale. Simplu: vom vopsi planeta în alb! Ei, ce credeați, că trebuie s-o vopsim pe toată? Nici vorbă, doar 2% din suprafață, adică vreo 10 milioane de kilometri pătrați (o fi „doar” 2%, dar tot este o suprafață…

Detalii

---

Azil sau abator?

Două lucruri cu rezultate contradictorii s-au petrecut în ultimele decenii în complicata lume „civilizată”. Mai întâi, știința medicală a făcut asemenea progrese încât am adăugat în permanență ani vieții, prelungind-o cumva peste măsură (cercetările științifice nemiloase au arătat însă că după vârsta de 62 de ani sănătatea de ansamblu a indivizilor scade constant, oricâtă știință medicală „pompăm” în sistemul lor). Pe urmă, în aceeași perioadă, s-a produs destrămarea aproape completă a strămoșescului concept de „familie”. Nu mă refer nicidecum la exaltații care fac gălăgie pentru „familia tradițională”. Acei gângavi stupid exaltați uită, în viermuiala lor emoțională, că o familie așa-numit…

Detalii

---

Obsesia mincinoasă a frumuseții

Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri… Pe la 1965, după ce în familia noastră problemele financiare s-au diminuat până aproape de dispariție, mama mea, care tocmai fusese promovată directoare de școală, ne-a dat de înțeles că dorește să-și îmbunătățească „look-ul”, apelând la serviciile uneia  dintre puținele croitorese din modesta noastră urbe someșeană. Bunica mea, cea mai așezată și blândă persoană pe care am cunoscut-o, i-a spus doar atât: „Nuți dragă, toată lumea te cunoaște și te stimează. Crezi că ai nevoie de așa ceva?” Mama mea și-a continuat programul personal de înfrumusețare, finalizat prin două taioare de catifea,…

Detalii

---

Ruptura finală

Le-am numit „revoluții industriale” fiindcă ele au fost etapele limpezi ale interpunerii de instrumente între om și natură. Totul, în scopul de a facilita accesul la bogățiile naturii, care era privită doar ca un izvor nesfârșit, gratuit și supus de resurse de tot felul. Toate necesare satisfacerii poftelor mereu crescânde, și tot mai absurde, ale umanității pornite pe calea „prosperității” și „civilizației”. Mai întâi a  fost unealta. Simplu și logic; doar cimpanzeii, dar și corbii, chiar și câteva specii de pești, foloseau deja ocazional diverse obiecte aflate în natură pentru a-și rezolva nevoile de hrană. Omul a început și el,…

Detalii

---

Primăvara tăcută

Unul dintre lucrurile care-mi plac la maximum în Filipine este concertul matinal al păsărelelor. Nu că ele nu ar cânta toată ziulica; nu că ele nu poposesc mereu pe pervazul ferestrei larg deschise, privindu-mă cu curiozitate; dar acel concert minunat, plin de energie și de delicatețe, prin care păsărelele trezite de prima geană de lumină își afirmă și reconfirmă locul în lume, este de o frumusețe fără egal. Frumusețe pe care voi, prizonieri în ultraconfortabilele voastre grote de ciment și sticlă, ați uitat-o demult. În grotele voastre mai glăsuiesc doar ciorile cele înțelepte și croncănitoare și vrăbiile cele certărețe... Asta,…

Detalii

---

Cu ochiul rece…

… și de simțire lipsit, un sistem de inteligență artificială (IA) te privește. Și nu te privește ca să te cunoască, ca să se apropie de tine, ca să se împrietenească cu tine, ca să împărtășească cu tine informații, emoții, valori morale sau orice v-ar putea interesa pe amândoi...Nu. Te privește rece și imparțial, pentru a-ți cunoaște mai bine alegerile, opțiunile, preferințele și valorile personale, pentru a te putea mai bine manipula, convinge și forța să urmezi marea turmă de consumatori imbecili. Sau să fii un cetățean model, urmăritor fidel al tuturor tendințelor impuse de către centrele de putere, oculte…

Detalii

---

Creierul cu opt brațe

Recunosc că am fost mereu fascinat de caracatițe. Și nu sunt singurul: când H.G.Wells și-a imaginat  în 1897 invadatori sosiți din Marte, i-a înfățișat într-o formă apropiată de caracatițe. În 1957, Ivan Efremov punea exploratorii stelari ai Terrei în fața unor ființe cu înfățișare și abilități de caracatiță. Cu toate acestea, de-abia acum putem înțelege cât de ieșite din orice tipare sunt aceste ființe, pentru care cu greu poți accepta termenul științific de „cefalopode” („capul una cu picioarele”). Dar ele sunt departe de placiditatea unui melc sau a unei sepii. Caracatița are 3 inimi care o „motorizează” și nu mai…

Detalii

---

Ultimul avertisment

Ne bucurăm că iarna „n-a fost chiar atât de rea”. Că amenințările rusești nu s-au adeverit, și Europa a trecut fără zgribulire peste o iarnă care a crescut doar osânza pe pieptul furnizorilor europeni de energie. Ne bucurăm de căldura neobișnuită, și nu ascultăm previziunilor savanților nebuni care încep deja să vorbească despre „cel mai cald an din istorie”. Noi avem alte probleme, de-ale noastre, de-ale oamenilor civilizați. O parte, desigur, sunt probleme reale; altele, cele mai multe, sunt complicații de tot felul care se iscă din felul pripit și pofticios în care ne trăim viața. Eroii noștri nu mai…

Detalii

---

Împreună

Unul dintre mult admiratele adagii culese de prin înțelepciunea orientală glăsuiește după cum urmează: „După ce ai ajuns bogat, nu construi un gard mai înalt, ci construiește o masă mai lungă.” Multă lume suspină și poate lăcrimează față cu omenia cuprinsă în aceste cuvinte, dar se pare că este vorba mai degrabă despre sărăcani, care se emoționează închipuindu-și actele caritabile pe care ei le vor revărsa peste lume atunci când vor deveni și ei bogați. Tocmai s-a încheiat, sub auspiciile ONU, a 5-a Conferință internațională la nivel guvernamental a celor mai sărace 46 de țări ale planetei. Eveniment important, cu…

Detalii

---