Vă ordon: ocupați Pământul

Omul se comportă cu leagănul său planetar cu aceeași nonșalanță criminală cu care tratează o vidră peștii cu care se află închisă într-un bazin, al cărui singur prădător ea este. Fără nicio grijă pentru viitor, vidra înfulecă pe săturate până când, răpusă de foame, va da și ea ortul popii, fără ca măcar să priceapă ce se petrece. Dacă resursele sunt limitate, ignoranța se plătește scump.

Desigur, omul poate invoca în apărarea sa ignoranța: „Vă rog să mă iertați, domnule polițist, dar habar n-aveam că o astfel de regulă există.” După cum este și normal, necunoașterea nu este un motiv de exonerare, răspunderea rămânând neștirbită în toate împrejurările. Legile omenești au căutat să întărească legile transmise de divinitate (care, desigur, și acelea, tot de oameni au fost însăilate…). Care este dovada originii umane a tuturor legilor? Simplu de înțeles: toate legile sunt interdicții; între cele 10 comandamente biblice, 8 sunt interdicții explicite (încep cu „Nu…”), iar celelalte două – munca de duminică și cinstirea părinților – pot fi și ele foarte ușor rescrise în registru de interdicție.

Desigur, chiar dacă este vorba despre interdicții, care au fost întărite cu nenumărate pedepse, începând cu trimiterea în iad și afurisenia și până la condamnarea la moarte, omenirea a continuat să calce în picioare aceste legi, transformându-le în simple trepte ale scării pe care oamenii se ridică spre împlinirea poftelor, a pornirilor morbide sau hrăpărețe care le bântuie spiritul neogoit. La nivel de specie, oamenii au continuat să poftească, să râvnească, să mintă, să jefuiască, să ucidă (vedeți doar ce se petrece în SUA chiar în timp ce citiți aceste rânduri moralizatoare!)

În schimb, socotelile noastre ignoră cea de-a 11-a lege prezentă în Biblie, care este cea mai explicită și mai „mobilizatoare” dintre toate: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza, 1:28). Ei bine, această lege oamenii au urmat-o până în cea mai ascunsă și imprevizibilă literă a ei, până acolo unde au ajuns să-i considere și pe semenii lor drept „viețuitoare” asupra cărora ei își pot extinde stăpânirea. Cât despre Pământ, ce să mai zicem? Planeta a fost cercetată în cele mai ascunse colțișoare și revendicată în numele unor case regale care, în îngâmfarea lor opulentă, nici măcar nu știau unde se află acele „teritorii”, „posesiuni” și „colonii”.

Am  înțeles cât de intensă este subjugarea planetei de către om într-o după-amiază splendidă de vară, când am poposit într-un hotel aflat aproape de frumosul lac Mondsee, din Austria. După un drum destul de lung cu mașina și după un dejun copios, plimbarea era o necesitate absolută. Am coborât spre lac pe drumeaguri asfaltate, printre câmpuri înflorite… toate înconjurate de elegante garduri de lemn. Casele confortabile parcă erau decupate din cărțile de povești, înconjurate de peluze sau grădini care explodau de culoare.

Și am încercat să ne apropiem de lac. Vezi să nu! Chiar dacă lângă lac nu mai erau locuințe, toate, absolut toate terenurile din preajma apei erau îngrădite cu aceleași garduri elegante, pe care tronau și avertismente în dulcele stil nemțesc: „Proprietate privată! Trecerea interzisă!” În general, avem o imensă admirație pentru acest stil. Atunci când ne dorim „o țară ca afară” la acest stil ne zboară gândul, dorindu-l cu ardoare și la noi.

În Austria putem vedea doar o formă blândă a posedării obsesive a bogățiilor planetei. În alte locuri, a 11-a lege funcționează încă la turație maximă, supunerea și stăpânirea pământului acționând încă ca o stihie nestăpânită. În lumea „civilizată” jefuirea mediului natural se produce în moduri mai puțin agresive, iar Europa va fi peste câteva zeci de ani un bun exemplu de gospodărire responsabilă a mediului natural.

Europa va avea o sarcină ușoară. Ea beneficiază de cel mai sofisticat progres tehnologic, iar populația sa este în scădere ușoară, dar continuă. Din păcate, umanitatea se află într-o creștere intensă a numărului: estimări prudente afirmă că în anul 2100 numărul ființelor umane care vor colcăi pe planetă va ajunge la 11,2 miliarde (față de 7,8 miliarde în prezent). Iar răul cel mai mare nu este neapărat numărul oamenilor, ci creșterea puternică pe care o anticipăm în doi indicatori cheie: vârsta medie (care va crește de la 23 de ani la 41 de ani, ceea ce înseamnă o îmbătrânire semnificativă a populației, deci o presiune pe măsură asupra sistemelor economice) și nivelul de trai general (pe care nu-l putem anticipa dar care, prin creșterea explozivă a consumului, va însemna fără îndoială o presiune crescută asupra mediului și retroacțiuni ecologice dintre cele mai periculoase).

Marea cruciadă a omului împotriva naturii are în acest moment conducători de seamă. Cel mai vizibil dintre toți este Bolsonaro, președintele unei Brazilii divizate și ultragiate. De când s-a înscăunat a dat liber la exploatarea sălbatică a regiunii amazoniene. Posedat de puterea pe care o exercită fără pic de responsabilitate, el dă vina pe îndemnurile biblice: „Simt că împlinesc o sarcină primită de la divinitate”. În consecință, imaginile furnizate de satelitul DETER-B certifică că Amazonia pierde în fiecare minut o suprafață de pădure echivalentă cu două terenuri de fotbal. Puteți face un calcul și veți vedea cât înseamnă aceasta într-un an!

Peste tot pe planetă, bogatele păduri ecuatoriale sunt asediate de poftele de înavuțire ale bogătanilor hulpavi sau de necesitățile de supraviețuire ale pălmașilor. Și nu putem face nimic fiindcă, vezi bine, făptașii beneficiază de legitimitatea strâmbă oferită de însăși comandamentele divine!

Așa că, dacă dorim să nu suferim și mai mult, trebuie să căutăm urgent noi legi, compatibile cu viitorul nostru, care să ne asigure o supraviețuire decentă pe această planetă, pe care am „supus-o” și am „stăpânit-o” fără să o merităm.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.