#Urbea9: „OSĂ” vs „NOSĂ”. Șerban Țigănaș: „Treaba asta cu proiectele la Cluj e ca ieșitul la pescuit. Poate prindem, poate nu”

Arhitectul Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism, a vorbit în emisiunea #Urbea9, produsă de Media9, despre proiectele Clujului. Despre cele promise și realizate, dar și despre cele doar promise. „OSĂ”, așa le-a botezat societatea civilă, dezamăgită de lipsa de curaj a reprezentanților de a spune cinstit „asta ne-am dorit, nu am reușit să facem”. Sunt multe investiții despre care doar se vorbește și care stau practic pe loc. De asemenea, Țigănaș a adus în discuție „modul bizar” în care unele investiții sunt oferite spre proiectare în urma unor concursuri de soluții, iar altele prin proceduri de nimeni știute. Și a mai spus ceva: faptul că unele dintre idei se discută transparent, în „piața publică”, și altele sunt ferite, aruncate în joc când cărțile sunt deja făcute. Exemplul cel mai la îndemână este pasajul de la Auchan Iris, care a intrat în atenția publicului abia după ce a avut un studiu de fezabilitate finalizat.

Iată mai jos emisiunea #Urbea9, cu Șerban Țigănaș și Ionel Lespuc:

Am transcris câteva dintre afirmațiile lui Șerban Țigănaș, ales două mandate consecutiv președinte al Ordinului Arhitecților din România:

• „Se pare că Clujul își dorește mai mult decât poate. Sunt foarte bucuros că Clujul vrea proiecte și este foarte firesc lucrul acesta. Iar Clujul este un municipiu campion la proiecte. Și județul este campion, proiectează spitale și nu are fonduri să le facă, nu reușește să se califice ca să le facă sau nu are parte de lobby să primească fonduri. Parcă nu ar fi la guvernare partidul care a dat conducerea și a județului, și a municipiului. Mă întreb dacă treaba aceasta nu seamănă cu ieșitul la pescuit. Ieșim și poate prindem, poate nu, dar e un sport frumos și am petrecut un timp plăcut în barcă. Este foarte important să ai o gestiune bună a unui oraș, să ai strategii, să te ocupi de traiul de astăzi, dar să-l prevezi și pe cel de mâine și să progresezi în permanență”.
• „Discutam despre faptul că există două viteze ale proiectelor: cele care se realizează prin concurs sunt discutate public, sunt pregătite și anunțate, și cele despre care nu știe nimeni decât cei care le fac, împreună cu cei care le inițiază și le finanțează. Acesta este un subiect extrem de interesant.  (…) Este cert că în acest oraș să fac și proiecte care nu trec prin concursuri, în care de multe ori îi regăsim pe cei care au câștigat concursuri de arhitectură, pentru că s-a creat deja o relație satisfăcătoare cu proiectantul. (…) Mi se pare extrem de bizară piața de proiecte publice care s-a construit aici. Pe de o parte se operează prin procedura de concurs, care este deschisă, transparentă, cea pe care ne-o dorim cu toții ca să obținem calitate, pe de altă parte aceeași oameni, aceeași autoritate sunt implicați în atribuiri directe, în proiecte înmânate să spunem fără competiție sau cu competiția permisă de lege, acele licitații sau prin încredințarea asta directă prin studii de fezabilitate pentru că e mai ieftin și, dacă ai câștigat un proiect bănos, ești de acord să faci și unul mai ieftin”.
• „Există o latura riscantă a proiectelor care nu sunt suficient de bine pregătite și care nu permit nici instituțiilor, nici specialiștilor, nici societății să reacționeze încă din faza de inițiere și nu după ce s-au cheltuit resurse, s-au realizat proiecte și sunt pregătite să fie construite. Da, proiecte apărute de nicăieri. Eu cred cred că este foarte clar pentru toată lumea, există o față nevăzută a lunii și una pe care o vedem. Una este întunecată, alta foarte luminoasă și stau să mă întreb dacă nu cumva ar trebui să fie altfel„.