Ultimul avertisment

Ne bucurăm că iarna „n-a fost chiar atât de rea”. Că amenințările rusești nu s-au adeverit, și Europa a trecut fără zgribulire peste o iarnă care a crescut doar osânza pe pieptul furnizorilor europeni de energie. Ne bucurăm de căldura neobișnuită, și nu ascultăm previziunilor savanților nebuni care încep deja să vorbească despre „cel mai cald an din istorie”.

Noi avem alte probleme, de-ale noastre, de-ale oamenilor civilizați. O parte, desigur, sunt probleme reale; altele, cele mai multe, sunt complicații de tot felul care se iscă din felul pripit și pofticios în care ne trăim viața. Eroii noștri nu mai sunt bărbații ieșiți dintre fiarele codrului, ci cei ieșiți dintre fiarele sălilor de forță. Eroinele noastre nu mai sunt femeile care dau naștere copiilor care duc stirpea umană mai departe, ci femeile care nasc „conținut” atrăgător, mincinos și înșelător, menit să vândă ceva, sau să „promoveze” ceva ce se va încheia tot cu o vânzare.

Și totuși, înafara științei noastre, chiar sub picioarele noastre grăbite să cucerească lumea (adică „cercul nostru strâmt de legi”) se conturează o realitate îngrijorătoare, care ar trebui să ne dea fiori dacă i-am acorda măcar o clipă de atenție. Europa, leagănul civilizației mondiale, „bătrânul continent” și „bătrâna doamnă” a civilizației planetare are probleme grave cu una dintre cele mai importante și de neînlocuit resurse ale vieții: apa.

În vara anului 2022 europenii au avut în fața ochilor imaginea dezolantă a unor regiuni întinse atinse de secetă cronică. Nu putem uita spectacolul apocaliptic al unor albii de râuri complet uscate, care scot la iveală vestigii istorice neașteptate. Într-un registru mult mai profund, nu este vorba atât de seceta provocată de deficitul de precipitații, cât despre seceta pedologică, generată de epuizarea resurselor de apă din sol și din subsol. Iar continentul european, care este mult mai mic și mai fragil decât ne place nouă să acceptăm, suferă de cronică penurie de apă. Un fenomen perfid și pernicios, pe care nu-l simțim sub picioarele noastre grăbite și surde, și pe care nu avem nici o modalitate directă de a-l percepe.

Chiar azi vorbeam la telefon cu un prieten francez, care-mi semnala că la Perpignan, oraș de vis pe malul Mediteranei, aproape de granița cu Spania, nu a mai plouat de un an încheiat. Și nu este un caz unic: din Masivul Central francez până în câmpiile Ucrainei, trecând prin greu încercata Europă Centrală, seceta a devenit o regulă tristă și sinistră. Iar seceta nu duce nicidecum la restrângerea activităților umane, ci la căutarea disperată a apei din orice sursă naturală disponibilă. Rezultatul? Apa freatică se restrânge mereu, apropiindu-se de limita dincolo de care fiecare picătură va fi extrasă cu prețul pe care lumea noastră „civilizată”, încorsetată în costuri și bugete, nu va mai fi dispusă să-l plătească.

Dacă savanții ne avertizează că Europa se îndreaptă spre o situație cu urmări neprevăzute, știrile de cuprindere globală sună la fel de neliniștitor. Recent publicatul raport al GIEC (Grupul Interguvernamental de Experți în Climă), document pe care, personal, îl consider mai presus de orice evaluare sau critică din partea unor ipochimeni școliți la „Universitatea Google”, ne creionează un viitor îngrijorător și sumbru.

Pentru a nu intra în detalii care sunt plicticoase pentru publicul îndrăgostit de ecranele prietenoase și degrabă vânzătoare de mărfuri și plăceri, să subliniem doar un singur aspect: savanții implicați în acest raport nu s-au ascuns după cuvinte, și au spus limpede: acesta este „ULTIMUL AVERTISMENT” la adresa umanității. Cu alte cuvinte, faptul că omenirea continuă cu proastele ei obiceiuri, ignorând atenționările oamenilor de știință, va duce în mod sigur la urmări tragice și imposibil de anticipat în acest moment. Moment în care utilizarea combustibililor fosili este mai răspândită ca niciodată, în care mediul natural se află sub un asalt fără precedent, în care urmările activităților și al însăși existenței umanității se acumulează perverse în mediul natural – moment în care întreaga umanitate își joacă la ruletă viitorul, alergând înnebunită după un câștig iluzoriu și o prosperitate fără conținut.

Un lucru este sigur pentru europeni: nu putem continua să nu ne pese și să facem din poftele noastre suveranul absolut al universului. A cam trecut timpul în care puteam să comandăm acestui univers după voia noastră, căci unii dintre polii acestei lumi nu sunt pe placul nostru, și nu au nimic de-a face cu căile noastre. Mai mult chiar, universul nostru e tot mai strâmtorat, și chiar noi vorbim cu cerbice încăpățânare  de a-l „proteja” cu ziduri adevărate, din beton și sârmă ghimpată – confirmând toate distopiile care au populat ecranele de cinema în ultimele trei decenii.

Secetă, schimbări climatice, conflict al civilizațiilor – ne aflăm la un punct de răscruce al existenței noastre, de care nici măcar nu ne dăm seama.

Mihai E. ȘERBAN