Triunghiul idioților

Ne umflăm în pene de „cât de civilizați suntem noi”. Noi, românii. Nu ne mai încape plaiul strămoșesc (deși suntem din ce în ce mai puțini) și nu ne poți ajunge la nas nici cu prăjina (neapărat tăiată din ceea ce a mai rămas din codrii seculari ai patriei). Și ne considerăm superiori, și neapărat mai buni decât „țiganii ăia de indieni”. Sau, mai general, mai buni decât orice fel de „colorați”, oricare ar fi stelele sub care ei dorm.

Ca să înțelegeți cu punct și virgulă pentru ce clocotesc de furie în aceste momente: încerc să fac o paralelă între frumoșii și deștepții de noi și „nespălații ăia”. Nu în general, ci strict legat de atitudinea lor, comparată cu a noastră, față de omnipotenta și omniprezenta pandemie cu Covid 19 (pare că vorbim despre un fel de zeitate, nu-i așa?). Ei bine, în acele momente tragice când India era bântuită de tulpina delta, cea „de ei inventată”, numărul de cazuri zilnice suna ca o apocalipsă: peste 400.000 de cazuri pe zi! Da, par multe, multe, dacă uităm că India este un subcontinent locuit de 1,4 miliarde de oameni, majoritatea mai tuciurii decât noi, dar având cel puțin același atribut de umanitate ca  noi…

Pentru a vă scuti de povara aritmeticii dezlănțuite, vreau să subliniez că în cele mai tragice momente ale pandemiei India a atins doar nivelul de 3,4 îmbolnăviri la 1000 de locuitori. Comparați acest nivel cu performanța României, care este campioană mondială în acest moment cu 19 îmbolnăviri la 1000 de locuitori. Și acesta nu este decât cel mai neînsemnat indicator statistic, fiindcă nu dezvăluie tragediile mute din spitale, disperarea familiilor decimate, presiunea nemeritată asupra personalului medical și a sistemului medical în ansamblul său, perturbarea funcționării acestuia tradusă în mii și mii de morți din alte cauze, care nu pot fi tratate prin blocajul adus de coronavirus.

Conformând faptul că suntem o republică bananieră a bunului simț și a comportamentului rațional, o misiune a Organizației Mondiale a Sănătății a sosit valvârtej pentru a încerca să lămurească acest mister de neînțeles: cum se face că o națiune care a avut un program de vaccinare dintre cele mai onorabile, care practic s-a bălăcit într-o abundență de vaccinuri, reușește contraperformanța de a vaccina doar 40% din populație (în timp ce la scară planetară sunt vaccinate 47% din ființele umane!), cu un  ritm care ar aduce procentul de vaccinare la un decent 70% de-abia peste doi ani și jumătate, când omenirea ar fi deja în ghearele lui SarsCov-5?

Cu asta și-a dat națiunea română cu stângul în dreptul. Nu alegând la butoanele puterii tot felul de gângavi, inculți, mârlani și încuiați, în procese electorale viciate grav de absenteism și idiotism electoral. Nu cu talentul de a face ca tot ce este bun să vină prea târziu, și tot ce este rău să fie privit cu celebra detașare carpato-dunăreano-pontică: „Dacă altfel nu s-a putut…”. Ci arătând că România este Triunghiul Carpaților, în care dispar ca în ceață cele mai elementare norme de bun simț, prima și cea mai importantă dintre ele fiind: ai grijă de semenul tău (măcar grijă, că de iubire ce să mai vorbim…). Triunghi din care apare idiotismul (adică, lipsa de interes și preocupare) care face ca tot ce ne oferă știința și persoanele cu competență confirmată să fie ignorat, luat în zeflemea, batjocorit, atacat în cele mai murdare feluri și distrus.

Doriți un exemplu? Foarte recent o importantă față bisericească (care este înaltă doar în ierarhia lor absurdă, nu în aprecierea mea) a avut curajul sfruntat să iasă în fața enoriașilor cu teorii pentru care ar trebui imediat  adus la judecată, încătușat. Vezi doamne, incendiile din spitale au fost provocate pentru a aduce apa la moara spitalelor private, coronavirusul este o păcăleală, oamenii nu trebuie să se teamă, vaccinurile sunt un pericol, fiind expirate – și subiectul cel mai grav fiind, în viziunea rotofeiului și împopoțonatului prelat, sărăcia oamenilor, care trăiesc mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu!

Și acesta nu este singurul personaj oribil care se ițește de după vălurile înșelătoare ale Triunghiului Carpaților. În Voluntari, comună în care lumina Bucureștiului din apropiere se încăpățânează să nu pătrundă, primăria lui Pandele a cheltuit 30.000 de euro pentru medalioane miraculoase care țin virusul la distanță. E greu de limpezit această întrebare: sunt doar proști sau și ticăloși? Țăranii urbanizați din Voluntari umblă cu măștile (puține) pe sub bărbie, în centrele de vaccinare se joacă șeptic și țintar și, în ciuda medalioanelor minune, virusul colcăie peste tot. Poate fiindcă medalioanele nu erau procurate din prăvălia de minuni a BOR? 

Triunghiul Carpaților pare să fie un fel de rezervație în afara timpului, în care savanți nebuni și perverși studiază în detaliu principiul lui Brandolini: „Cantitatea de energie necesară combaterii unei porcării este de cel puțin zece ori mai mare decât energia necesară producerii porcăriei”. Nimeni nu a reușit până acum să demonteze măcar una dintre inepțiile care bântuie spiritul turmentat al celor din Triunghiul Carpaților. Teoriile îmbâcsite, inepte și absurde ale acestora circulă precum orice folclor, de la gură la ureche, și-au întins rădăcinile fetide în mass-media și au capturat chiar o serie de canale de televiziune, în care se petrece un singur lucru: proștii sticlei emit teorii fantasmagorice pentru proștii nației. Deschizând calea largă harnicului și necruțătorului virus.

În felul acesta, prostia se comportă ca o reacție în lanț, în care masa critică întreține reacția în lanț, în care proștii cei mai agitați produc porcării pe bandă rulantă iar cei mulți, care au un nivel cultural și moral de același calibru, sunt încântați să le întindă peste tot. Rezultatul? România a devenit o ciucă a rușinilor, un subiect de mirare în opinia publică mondială și de îngrijorare pentru OMS.

Tare mă tem că Triunghiul Carpaților va înghiți până și pe savanții care-l studiază.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.