Statusul Romano-Catolic și nesfârșitele sale cereri. Ce i se cuvine, de fapt

Începând cu anii ’90, ca urmare a colapsului regimului comunist în România, au apărut la nivelul comisiilor responsabile în domeniul imobilelor aparținând statului român fel și fel de solicitări de retrocedare a unor bunuri imobile localizate în Transilvania. Principalul ”vinovat” pentru apariția acestor solicitări este așa-numitul Status Romano-Catolic. Deși acest subiect a fost discutat, chiar și de redacția noastră și clarificat de partea română de mai multe ori din punct de vedere istoric și legal, reprezentanți ai acestui Status continuă susținerea valului de solicitări, reclamând nerespectarea dreptului de proprietate de către statul român. Într-o cuvântare din anul 2017, Hollo Laszlo, președintele consiliului de administrație al Fundației Statusul Romano-Catolic din Transilvania, a făcut precizări cu privire la greutățile pe care Fundația le întâmpină în ceea ce privește recuperarea imobilelor care ar fi fost atribuite Statusului Romano-Catolic. Astfel, Hollo Laszlo prezenta situația într-o modalitate emoțional-afectivă, precizând că statul român deține încă în mod abuziv bunurile care au aparținut de drept Statusului Romano-Catolic, acuzând nerespectarea dreptului de proprietate…mai, mai, că ai putea crede că ”săracele” entități cultice vor înceta să existe în lipsa acestor imobile.

Însă nu vă imaginați că o astfel de entitate se luptă pentru o garsonieră în centrul Clujului. Aspirațiile acesteia merg departe de orice urmă de respect față de statul român. Încă din anul 2014, câteva cotidiene cunoscute în România reclamau fenomenul de retrocedare a imobilelor cu semnificație istorică din Transilvania în speranța că lucrurile nu vor degenera. Pare-se că lucrurile stau chiar mai grav. În prezent, ca exemplu, Statusul Romano-Catolic solicită retrocedarea unui imobil situat în Piața Mihai-Viteazul din Cluj-Napoca (cât se poate de central) cu o valoare de ordinul milioanelor de euro (având în vedere că prețul de piață al imobilelor din centrul municipiului pornește de la 3500 euro/metrul pătrat).

Să nu uităm însă că vorbim totuși de o organizație care nu a fost recunoscută niciodată din punct de vedere legal de către statul român, ba chiar și statul ungar doar a tolerat-o, astfel încât nu a avut și nu are nici în prezent capacitate de a reprezenta Fondul de Studii (fond public prin intermediul căruia au fost construite imobilele solicitate), ca persoană juridică de drept public, deoarece nu este prevăzută în actul de constituire al acestui fond și nici nu a fost desemnată ulterior de către statul maghiar.

În concret, în anul 1932, la Roma, s-a încheiat un acord între Statul Român și Vatican care prevedea, printre altele, schimbarea denumirii Statusului Romano-Catolic în Consiliu al Diecezei de Alba-Iulia. Acesta a reprezentat o Convenție distinctă de Concordatul de la 1927 (încheiat între Vatican și Statul Român la data de 10.05.1927, care face referire la recunoașterea exclusivă a entităților cu personalitate juridică care fac parte din Biserica Catolică, fără a pomeni de Statusul Romano-Catolic), care prevede drepturi și obligații noi Statului Român și nu este doar o interpretare a Concordatului de la 1927. Astfel, se impune ratificarea sa de către Parlamentul României, conform legislației în vigoare, iar în lipsa acestui element Acordul menționat nu are putere juridică față de părți.

În schimb, Fondul de Studii Ardelean este o creație de stat realizată cu titlu perpetuu, administrată de organele de stat, pentru scopuri de stat, fără nicio legătură cu Dioceza Catolică de la Alba-Iulia, cu Biserica Catolică ca atare sau cu Statusul Romano-Catolic.

Prin urmare, după un ”calcul” simplu, putem spune că numărul de imobile pe care Statusul Romano-Catolic ar trebui să le primească de la statul român este egal cu zero absolut.