Spațiile verzi peste construcții. Specialist: „Un strat de pământ vegetal cu o grosime de 100 cm susține în mod natural ecosistemele și filtrarea apei”

Arhitectul Horațiu Răcășan a adus o contribuție semnificativă în discuția despre amenajarea spațiilor verzi pe sol natural versus spațiile verzi amplasate peste construcții, un subiect esențial în contextul dezvoltării urbane durabile. Cu o experiență vastă în proiectarea ecologică, Răcășan susține implementarea unor soluții verzi care să contribuie la scăderea amprentei de carbon, dar subliniază că nu orice spațiu verde poate îndeplini aceste criterii.

Într-un răspuns pentru Media9, Răcășan spune că, pentru ca un „spațiu verde” să fie real și să aibă o valoare ecologică, acesta trebuie să respecte câteva condiții de bază. În primul rând, „trebuie să participe activ la circuitul apei în natură”, adică să filtreze și să temporizeze apa pluvială, similar unui spațiu natural. De asemenea, un astfel de spațiu verde trebuie „să fixeze CO2 din atmosferă prin fotosinteză” și să genereze un biotop capabil să susțină viața vegetală și animală. Fără aceste condiții, un spațiu verde peste o construcție nu poate avea un impact benefic real asupra mediului, chiar dacă la prima vedere poate părea estetic.

O întrebare comună în rândul dezvoltatorilor urbani este dacă un spațiu verde amplasat peste parcaje sau alte construcții poate fi considerat la fel de eficient ca unul pe sol natural. Vă amintiți lunga dezbatere de la proiectul Rivus (Iulius Carbochim). Răcășan face distincția clară între cele două.

Spațiile verzi amplasate direct pe sol natural au, de obicei, un strat de pământ vegetal cu o grosime de până la 100 cm, care susține în mod natural ecosistemele și filtrarea apei. În schimb, spațiile verzi amplasate peste construcții, cum ar fi parcajele, au straturi mai subțiri de pământ și sunt mult mai limitate în capacitatea lor de a susține biotopul și a contribui la circuitul natural al apei. Dacă acestea depășesc 100 cm, atunci își ating menirea. De exemplu, în cazul Rivus, grosimea stratului de pământ ar urma să fie de 200 cm, dublu.

La fel, acoperișurile verzi sau fațadele vegetate bine proiectate, cu un strat de pământ de minim 35-55 cm, pot oferi un compromis eficient, compensând amprenta de beton a clădirilor. Aceste soluții pot ajuta la reducerea amprentei de carbon și la susținerea biodiversității, dar numai atunci când sunt implementate corect.

„Un spațiu care nu satisfice condițiile de mai sus din punctul meu de vedere nu este un spațiu verde,” afirmă arhitectul. „De exemplu, îmbrăcămintea impermeabilă a căilor de rulare auto sau plăcile de beton nu pot fi considerate spații verzi. Totuși, un acoperiș vegetat cu o grosime variabilă între 35 și 55 cm poate compensa suprafețele betonate, oferind suport pentru viața vegetală și circuitul apei.”

Astfel, arhitectul Horațiu Răcășan încurajează promovarea acestor soluții verzi, dar cu o atenție sporită la detalii și la respectarea unor standarde stricte, pentru ca ele să aibă o contribuție reală la scăderea amprentei de carbon și la renaturalizarea mediului urban.