Pe ce v-ați p…

Am să vă împărtășesc una dintre poveștile moralizatoare pe care bunica mea mi le spunea. Un grup de „domnișori” merg pe jos spre un bal dintr-o localitate vecină. Trecând printr-un pâlc de pruni încărcați cu splendide prune brumării, scutură toți pomii, mănâncă câteva, și pe urmă se pișă pe cele rămase pe jos. Dansează toată noaptea la bal, iar dimineață se întorc spre casă prin același loc. O foame cumplită îi macină. Prunele cărnoase zăceau pe jos. Cu toată greața, se apucă să mănânce: „Nici asta nu-i pișată… nici asta nu-i pișată…”

Circulă pe mediile sociale o expresie vulgară, dar încărcată de relevanță: „Mă piș pe el de vot”. Desigur, ne exprimăm în felul acesta disprețul suveran pentru o instituție care, precum prunele pișate din livadă, ne trezește greață; o greață profundă, care vine din numeroasele și variatele momente de dezamăgire legate de rezultatele îndoielnice ale procesului de votare și de rezultatele dezamăgitoare ale înscăunării la putere a cutărei sau cutărei formațiuni politice.

Vouă mă adresez acum, democrați de operetă, care folosiți democrația numai ca să urlați după drepturi. Unde ați fost în 6 decembrie? Erați cumva plecați cu treabă prin țări străine? Erați în concedii exotice în Maldive sau Caraibe? Erați într-un incitant city-break prin Europa? Erați într-un spa la Eforie? Aveați chef cu strigături în oareșce restaurant de fițe? Nuuu… erați acasă, cu ochii gângavi pironiți în televizoare, dezamăgiți de prestația „telectuală” a „cantindaților”, dezabuzați de mersul lucrurilor în „sărmana țărișoară”, sătui să vă implicați, să participați, să vă exprimați.

Eu am fost să votez. Voi nu ați fost. Și vreau să fiu bine înțeles: nu am nimic de reproșat celor care, după ce au primit sub 10% din voturile care ar fi trebuit exprimate de cetățenii României (PSD), se bat acum cu urna în piept că au câștigat alegerile. Nu am nimic de reproșat nici celor care (AUR), primind 3% din același număr (virtual, din păcate…), au cules voturile celor tulburați de pericole imaginare și de comploturi inexistente și pot acum să ducă această problematică în Parlament. Pur și simplu, au mers disciplinat la vot cele mai sfinte simplități („sancta simplicitas”) din sudul cel agricol, așa cum s-au dus la vot zăhăiții de peste tot, care se opun guvernelor, instituțiilor, extratereștrilor, homosexualilor și „ocultei”. Ei și-au făcut datoria.

Cum v-ați făcut-o voi, sublimi înscârboșați (am îmbogățit aici limba română!)? Cum??? Aaa, nu v-ați făcut-o… Aveți timp (că doar stăm mai  mult pe-acasă) să vizionați Netflixu’ până crapă ecranul teveului, să jucați „pe linie” fotbal cu echipe de pripas, să comandați pe net tot felul de bazaconii, de fac curierii cărare la ușa voastră… dar nu vă găsiți o oră, o amărâtă de oră la 4 ani, să faceți singurul lucru pe care puteți să-l faceți pentru binele „sărmanei țărișoare”: să votați!

Într-un cuvânt: prunele zac nevinovate pe jos. Iar voi vă pișați pe ele. V-ați pișat pe ea normalitate. Normalitatea înseamnă o națiune educată, în care cetățenii înțeleg care le sunt drepturile, dar și obligațiile. Înseamnă o națiune în care sentimentele de implicare, de participare, sunt suverane și impun cetățenilor atitudini echilibrate, înțelegătoare, cooperante și binevoitoare. Ooo… scuze… aceasta este imaginea mea, personală și eretică, despre normalitate… cei care s-au prezentat la vot nu dau o ceapă degerată pe asemenea aiureli (ei au mers acolo pentru a-și face datoria sau a-și vărsa fierea), iar ceilalți erau prea ocupați cu deliciile vieții pentru a-și face timp.

V-ați pișat pe ea democrație. Democrația nu poate funcționa dacă, la perioade variate ca durată, de obicei de 4 ani, marea masă de alegători nu-și exprimă prin vot opțiunile politice pentru perioada următoare. Aceasta este însăși democrația, singurul mecanismul prin care puterea poate fi pusă în mâinile celor direct interesați. Voi ați neglijat această oportunitate, v-ați pișat pe singura putere pe care o aveți în acest complicat sistem democratic: votul universal și legal.

Sau, cel puțin, două treimi dintre noi au făcut asta și astfel România a înregistrat un nou record european rușinos: țara cu cea mai scăzută participare electorală din Europa (poate chiar din lume…). Ia spuneți, cum v-ar plăcea ca salariul vostru să fie redus la o treime? Sau ca școlile să fie reduse cu două treimi, la fel paturile de spital (și așa insuficiente)? Cum ar fi ca activitatea firmelor de curierat să fie forțat redusă cu două treimi, iar activitatea posturilor TV și a internetului să fie și ea proporțional redusă (adică max 8 ore zilnice de hâțânare pe net)? Fără îndoială, v-ați trezi din abulia electorală, ați face spume la gură și ați sta cu orele în stradă, arătându-vă puterile și ingeniozitatea în lupta cu un sistem „corupt”, „ticălos” și așa mai departe.

Credeți cumva că cele de mai sus sunt imposibile? Că ele nu se pot nicidecum produce? Nu ați învățat nimic în 2016, când tradiționala abulie românească a dus la ascensiunea la putere a unor personaje dubioase și cinice, gata să sacrifice orice pentru interesul personal? Anul acesta ați repetat figura și democrației românești i-a trecut din nou glonțul pe la ureche. Acum facem un parlament din voturi pișate. Nu din voturile exprimate de cei care au băgat ceva (voturi, doar voturi…) în urne. Ci din cele ne-exprimate de către voi, care ați redus șansele unei funcționări normale a celor mai importante instituții democratice ale țării, ca urmare a unei aritmetici parlamentare  viciată de absenteism. Normalitate. Stabilitate. Predictibilitate. Democrație.

Pe toate acestea v-ați pișat. V-ați pișat pe viața voastră.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.