O simplă coincidență? Un cetățean rus în cercul apropiat al susținătorilor federalizării Transilvaniei

De mai bine de un an, lumea civilizată este consternată de ambițiile Rusiei, care încearcă din răsputeri să schimbe, prin utilizarea forței, harta Europei, folosind tot arsenalul pe care îl are la dispoziție. Vorbim și de resursele militare clasice, și de cele ale războiului informațional, inclusiv dezinformarea, în cele mai fine variante ale ei. De altfel, dezinformarea are astăzi un teren atât de propice promovării ideilor care altă dată ar fi fost ignorate aproape cu desăvârșire de consumatorii de informații din mediul online. De aceea, de la 1 aprilie, Media9 va avea o rubrică permanentă Fake News War, în care va încerca să vă arate adevărul din spatele dezinformărilor.

Astăzi, întreaga lume se confruntă cu o „furtună perfectă”: frământări geopolitice generalizate, numărul extrem de mare de oameni care se cultivă „intelectual” numai din postări pe rețelele de socializare și mașinile propagandistice infernale puse la lucru cu motoarele turate, de regulă de state direct interesate să creeze curente de opinie care să le favorizeze propriile poziții.

Poate tocmai de aceea, vocile stridente ale celor care pozează în patrioți români, posesori ale unor așa-zise soluții simple, rapide și eficiente pentru propășirea neamului beneficiază de credit și vizibilitate egale cu cele ale oricăror surse oficiale, științifice, de bună credință sau bun simț.

Credem că un exemplu elocvent îl reprezintă pretinsa mișcare transilvanistă – un meltingpot menit să creeze aparenţa unei mişcări serioase, intelectuale, dar care, în realitate, nu are nimic de-a face cu transilvanismul ca şi curent cultural, ci este doar (o altă) faţetă a acţiunilor soft power prin care guverne mai apropiate geografic de vest şi politic de est încearcă să recâştige dominaţia imperială în regiune.

Această „mişcare” apare în atenția publicului cu o ciclicitate ce poate fi calificată ca fiind cel puțin curioasă, în contexte geopolitice delicate. Adepții mișcării, puțini la număr în viața reală, însă activi în mediul on-line, sunt axați pe filosofia de „neam superior” (filosofie care, sub aparenţa „identităţii regionale”, ascunde în fapt nimic altceva decât forme subtile ale naţionalismului socialist şi supremaţia unei rase în detrimentul altora), susținând că diferă semnificativ de restul populației din România, raportat la viața socială, economică și culturală. Însă doctrina lor pare că nu este clar cristalizată, în condițiile în care o parte dintre ei sunt axați pe desprinderea Transilvaniei de România, în timp ce alții susțin necesitatea unei Transilvanii federale în interiorul României.

Pe fond, purtătorii de mesaj nu fac decât să servească unor jocuri obscure, hibride, menite să testeze societatea românească pe subiecte sensibile, care generează emoţie şi reacţii naţionaliste. Nimic întâmplător în faptul că între cei mai vehemenţi actori care au reacţionat împotriva acestor tentative secesioniste, transformând personajele insignifiante în subiect de breaking news, sunt aceiaşi pe care îi întâlnim la seratele organizate de ambasada Rusiei la Bucureşti, aceiaşi care, de la cea mai înaltă tribună populară – Parlamentul – clamează „neutralitatea” şi ieşirea României „din război”, condamnând proletar NATO şi UE sau strigând prin pieţe (atunci când nu se bat cu Jandarmeria) împotriva unui duşman inventat.

Primul grup îl are, azi, ca promotor, pe un anume Szakacs Laszlo, care susține că independența Transilvaniei se va realiza anul viitor, pretextând că vorbește în numele unui „comitet”, a cărui componență trebuie să rămână secretă, căci românii de la București i-ar persecuta politic, dacă i-ar afla.

Ideea unei Transilvanii federale, în interiorul României, a prins contur imediat după evenimentele din 1989, în contextul geopolitic confuz din acea perioadă, Grupul Provincia fiind unul dintre principalii promotori ai tezelor de acest gen. Poziții similare au fost ulterior preluate de Liga Transilvania Banat a lui Sabin Gherman (autorul acelui manifest celebru ”M-am săturat de România”) – personaje asupra cărora nu merită insistat, reinventată apoi în Liga Transilvania Democrată, ambele asociații având o problemă majoră în ceea ce privește atragerea de adepți care să susțină tezele respective.

Acum, se pare că acest curent se vrea reinventat pentru a patra oară, Tudor Duică, transilvanist convins, anunțând pe Facebook înființarea Asociației ”Transilvania noastră liberă”, ale cărei idei sunt aceleași cu celelalte asociații predecesoare.

Mișcările lui Duică și Szakacs converg, par similare prin prisma discursurilor: banii câștigați din greu de către transilvănenii harnici sunt supți fără scrupule de către „valahii” de dincolo de arcul carpatic, în special de nesățioșii „mitici” și de leneșii moldoveni. Astfel, unica soluție pentru propășirea „neamului transilvănean” este ruperea de statul român și stabilirea propriilor reguli, ca într-o sectă religioasă patriarhală. Bineînțeles că argumentele aduse de susținătorii acestui curent sunt bazate fie pe jumătăți de informații, fie pe supoziții, fie pe axiome inventate – reţeta clasică a dezinformării învăţată la Kremlin.

Ambele curente își văd planurile aplicabile și cu sprijinul și lumina autonomiștilor și separatiștilor maghiari, „dușmanii” Bucureștilor, deci neapărat și „prietenii” românilor ardeleni, chiar dacă în realitatea de zi cu zi puține persoane achiesează la aceste teze.

Cui servesc oare asemenea mișcări? De exemplu, căror interese servește apariția unui cronometru care să anunțe că mai sunt nu știu câte zile până când Transilvania se va desprinde de România (AICI). Tocmai de aceea, am încercat să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cine ar putea fi în spatele unor asemenea acțiuni.

Ipoteza 1

Obiectivele sunt susținute din convingere de inițiatorii lor, nu au legătură cu actualul context geopolitic și sunt aduse în atenția publicului din convingerea că o Transilvanie independentă sau federală ar reprezenta o formă de organizare care ar contribui la dezvoltarea regiunii.

Ipoteza poate fi una valabilă, însă rămâne un semn de întrebare legat de insistența cu care promotorii curentului transilvanist au susținut această idee de-a lungul timpului fără să reușească coagularea unui minim suport în spatele ei – sau suportul, atât cât a fost, avea miros de Moscova. De asemenea, rămâne curioasă înregimentarea în spatele acestei teze a unor diferite persoane și asociații, care par că preiau inițiativa atunci când entitatea anterioară a eșuat în promovarea obiectivelor.

Ipoteza 2

Scopurile postulate de asociațiile respective reprezintă o proiecție ce poate fi inclusă în categoria ficțiunii, mai ales atunci când vorbim despre ideile promovate de Szakacs Laszlo cu privire la maniera în care va fi obținută independența Transilvaniei, nivelul de dezvoltare economică similar Elveției care va fi atins în câțiva ani sau faptul că persoanele din anumite orașe ar trebui să se roage 364 de zile pe an. În aceeași categorie a ficțiunii poate fi inclusă și ideea că Transilvania federală va avea o dezvoltare mult mai accentuată decât restul României (în condițiile în care industria grea a țării și majoritatea resurselor energetice relevante se află în exteriorul Arcului Carpatic), la fel cum în categoria ficțiunii poate intra la fel de ușor ideea că în Transilvania se vor bucura de drepturi egale românii, maghiarii și sașii fără ca autorii acestei concepții să se gândească măcar o clipă la membrii minorității rome din Transilvania, care ar trebui să aibă drepturi similare cu celelalte etnii.

Ipoteza 3

Transilvania Federală sau Transilvania independentă reprezintă concepții gândite în laboratoarelor unor state direct interesate să destabilizeze țările din regiune, în prim plan fiind, cel mai probabil Federația Rusă, inițiatorii lor putând să fie conștienți de ceea ce fac, fie să intre în categoria conceptului de ”idioți utili”, fiind manevrați din umbră de către persoane direct interesate.

Reluăm aici şi teza unei provocări menite să testeze reacţia statului român (inexistentă până în prezent, din păcate) şi să genereze un fals „război” între naţionalişti, aceiaşi pro-ruşi, de data asta români, fiind cei mai vocali contestatari ai acţiunilor celor care vor să „rupă ţărişoara”.

Este foarte posibil să ne aflăm în ecuația în care Moscova să încerce să testeze reacția populației la lansarea unor astfel de mesaje, fiind direct interesată să stabilească nivelul de aderență a conceptelor în mentalul colectiv, respectiv maniera în care o astfel de teză poate coagula în jurul ei adepți dispuși să acționeze, în viața reală,nu doar în spatele tastelor, pe internet, pentru materializarea ei.

Rusul cu nume românesc

Iar la o simplă corelare a conturilor de Facebook care susțin asemenea teze transilvaniste apare numele unui cetățean rus cu origini românești – Sergiu Crăciun – care a ținut să se stabilească, nu cu mult timp în urmă, pe meleagurile bunicilor săi de lângă Cluj-Napoca.

Nu știm dacă este o simplă coincidență faptul că acesta este prieten pe rețelele de socializare cu Vincze Zoltan, un activist al asociației ”Transilvania noastră liberă”, însă în actualul context global fragil de securitate, această asociere a unui cetățean rus cu demersurile de federalizare a Transilvaniei poate fi cel puțin una interesantă…

Viitorul va arăta, cel mai probabil, care din ipotezele prezentate mai sus și-au dovedit fiabilitatea. Până atunci însă, considerăm că acest amestec amețitor de „adevăruri” extrase din context pentru susținerea federalizării/independenței Transilvaniei, cu vinovății plasate asupra altora, cu idealizări ale „grupului nostru”, cu promisiunea unui rai pe pământ, dacă „grupul lor” va fi eliminat/neutralizat, este o rețetă folosită de atât de multe ori în istorie, că te miri cum de nu e pe loc identificată ca toxică.

Oare nu la fel era împărțită lumea în arieni și oameni impuri sau degenerați, în comuniști și dușmani ai poporului, în drept credincioși și păgâni? Cum de se nasc printre noi, iar și iar, astfel de ideologii? Cum de nu ne-am lămurit odată pentru totdeauna cât de nocive sunt xenofobia, discriminarea sau simpla divizare a societății, conspiraţionismul şi falsul naţionalism? Spectacolul ar fi amuzant, dacă nu ar fi grotesc.

Astfel de idei ne împiedică să fim uniți, să ne asumăm răspunderea pentru propriile fapte, pentru propria reușită sau nereușită și să ne străduim mai mult. Dacă mereu arăți cu degetul spre alții, tu nu mai ai motivație pentru propriul progres, căci oglinda ta te arată deja perfect. Rămâne doar dilema dacă acești actori netalentați sunt niște pioni în mâna unor forțe ostile României sau doar niște „idioți utili”.