O elvețiancă, pe urmele strămoșilor ei de la Cluj. „Mi s-a spus că trebuie să dau bakshish”

O doamnă din Elveția, Liliane Goldberger, a trimis o scrisoare către mai multe ziare din Cluj în care arată că eforturile sale de a găsi informații despre strămoșii ei români au fost zadarnice. Explică și că i s-a transmis că poate realiza mai multe dacă apelează la mită. Femeia speră să afle, prin intermediul cetățenilor, date despre familia Goldberger. Bunicii au murit în timpul războiului, iar tatăl a ajuns în Franța, unde a murit în 1972.

Iată scrisoare femeii,

„Numele meu este Liliane Goldberger și am fost la Cluj în 2008, unde am încercat personal să aflu informații despre familia mea de origine (clasificată drept „evreiască” de naziști) prin intermediul biroului de înregistrare a populației. Părinții mei se întâlniseră la Zurich, dar în momentul căsătoriei lor locuiau în Franța, astfel că eu m-am născut în Mulhouse, în Alsacia. Un an mai târziu, ei s-au despărțit, după care mama mea s-a întors cu mine în Elveția, în timp ce tatăl meu a rămas la Mulhouse și ulterior a primit cetățenia franceză. În calitate de refugiat, el nu a avut contacte în țara sa de origine și, prin urmare, probabil că nu a putut obține informații despre rude sau prieteni supraviețuitori. Tata a murit în 1972, într-un moment în care călătoria în această zonă era de neconceput deci nu a fost niciodată un subiect de conversație între noi. Pentru că nu l-am cunoscut pe tata până la vârsta de 10 ani și ulterior l-am văzut doar pentru vizite, mi-a spus despre părinții lui doar datele enumerate mai jos.

Tată: Goldberger-Marin, Vasile, născut la 1.5.1918; a murit la 12.12.1972 la Mulhouse, Franța
Bunicul: Goldberger Joseph, deportat ca evreu la Auschwitz,
Bunica: Goldberger Rose, născută Kransz, împușcată probabil în 1944 (nu știu exact circumstanțele).

Fiind fiica unei mame elvețiene și a unui tată român (pe atunci apatrid), am primit cetățenia mamei mele în 1951, din cauza situației juridice din acel moment. În timpul unei vizite în țara natală și în orașul natal al tatălui meu, în 2008, am căutat personal informații despre el și bunicii mei la biroul de înregistrare a populației din Cluj. Aici mi s-a spus că fără date suplimentare nu ar fi disponibilă nicio informație (acest lucru mi-a fost confirmat și după solicitarea mea prin e-mail 2021).

Mai târziu, un cunoscut român mi-a spus că angajații de stat ar putea găsi astfel de informații, dar, din cauza lipsei notoriei mite, bakshish, de obicei nu caută cu prea mult zel. Ca cetățean elvețian, nu sunt obișnuită cu această practică”.