Mult râvnitele proprietăți din Cluj. Cultele maghiare vor mai mult

Zilele trecute am constatat, nu cu totală surprindere, că disputa dreptului de proprietate asupra unor imobile din Ardeal nu a ieșit de pe lista subiectelor de discuție ale entităților de cult maghiare. Nici nu cred că avea cum să dispară subit, devreme ce a apărut atâta timp ca punct principal de discuții și acuze la adresa statului român pe agenda reprezentanților maghiari, în discursurile publice ale acestora.

Din grija ca subiectul să nu fie trecut la coada listei, episcopul Kato Bela a reiterat, într-un interviu acordat cotidianului de limbă maghiară Kronika, preluat apoi de alte publicații, necesitatea acordării imobilelor de patrimoniu către entitățile de cult maghiare, mascând interesul pecuniar evident (fiind vorba de imobile a căror valoare însumează probabil milioane de euro, în prezent) în interesul continuității cultului reformat și al celorlalte culte (predominant maghiare) prezente în Cluj-Napoca și Ardeal. Deși prin ”grija” unor responsabili ai statului român, cultele religioase maghiare au reușit să obțină retrocedarea unei multitudini de clădiri din Transilvania (adevărul istoric fiindu-le, în opinia istoricilor, nefavorabil), încă nu este suficient, cultele religioase intenționând, probabil, să devină proprietari de facto asupra oricărui bun pretabil a fi solicitat din punctul lor de vedere…ce mai, asupra Ardealului întreg, dacă se poate!

După cum menționam și în articolele anterioare, deși oarecum tardiv, statul român a început să reacționeze, fapt subliniat și de episcop în declarația sa, motiv care justifică, aparent, reluarea acestui subiect pe agenda cultelor maghiare. Însă, de data aceasta observăm și impregnarea unei tente emoțional-afective discursului adoptat, sensibilizând audiența cu un strigăt de ajutor pentru salvarea ”sărmanelor” culte religioase. Citind un astfel de discurs, pare imposibil să te abții să nu susții o astfel de cauză nobilă, dând uitării multitudinea de sesizări ale diferitelor publicații, apărute de câțiva ani buni încoace, care aduc în atenție că aceste culte religioase, fie că sunt romano-catolice, reformate, unitariene, luterane, după cum spune și episcopul, și-au obținut prin magia retrocedărilor un adevărat imperiu imobiliar. Clădiri importante din Cluj-Napoca, în unele statul român fiind chiar chiriaș, fac parte din acest patrimoniu; sunt situate pe strada Horea, Piața Mihai Viteazul, strada Avram Iancu, Piața Avram Iancu, strada Mihail Kogălniceanu, Piața Unirii și multe altele.

Prin urmare, ”sărmanele” culte religioase, susținute de altfel, conform spuselor episcopului, și cu fonduri substanțiale alocate de guvernul de la Budapesta, fac apel la simpatia statului român, care pare-se că este singurul vinovat pentru situația prezentă, în care patrimoniul cultelor religioase este scindat de hotărârile instanțelor. Nu lipsește oare nimic din acest tablou pictat de Kato Bela? Nu lipsesc oare argumentele istorice, prezentarea dimensiunii reale a patrimoniului obținut prin retrocedări sau chiar argumentele legale care să justifice cum s-a transformat un drept de administrare în drept de proprietate?

Însă, cum e puțin probabil să ducem la un nivel atât de emoționant discursul, ne vom rezuma la a contesta, cel puțin din perspectiva bunului simț, discursul reprezentantului Eparhiei.

Citește și:

• Chiriași în propriul oraș. Arhiepiscopia Romano-Catolică își face imperiu imobiliar în Ardeal
• Musafiri în Cluj. Cum a devenit statul român, din proprietar, chiriaș
• Debitor sau proprietar? Problema optanţilor maghiari din Transilvania – I
• Debitor sau proprietar? Problema optanţilor maghiari din Transilvania – II
• Statusul Romano-Catolic și nesfârșitele sale cereri. Ce i se cuvine, de fapt