Mihai Șerban: Clujul celor două industrii

Media9 a solicitat mai multor personalități ale Clujului să răspundă unor întrebări lansate de primarul Emil Boc. “De ce se mută oamenii la Cluj? Cine susține industria IT? Cine susține mediul universitar? Aflăm adevărul din întrebări”, a spus Boc, într-o emisiune, la radio. Iată aici punctul de vedere al editorialistului Media9 Mihai Șerban, unul dintre oamenii de afaceri de succes ai Clujului.

„Interogatoriul” lui Emil Boc. Are dreptate? Care este motorul principal al Clujului

După 1990 am avut prilejul de a primi vizita unor numeroși oameni de afaceri din Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Belgia. Majoritatea nu călătoriseră în Europa de Est și, cu atât mai puțin, în Cluj-Napoca.

Reacția lor era parcă trasă la indigo: „De necrezut ce patrimoniu impresionant are orașul vostru! Și oamenii, par atât de așezați, bine îmbrăcați, cu un comportament atât de decent. Cum se explică că realitatea este atât de diferită față de ce credeam noi că vom găsi aici?”

De multe ori, răspunsul meu era tranșant: „Fiindcă Clujul are două industrii care merg foarte bine: învățământul și sănătatea”. Și era foarte adevărat. Chiar  dacă ne plângeam că guvernarea locală încăpuse pe mâna naționaliștilor încuiați, Clujul avea la acea dată 10 universități cu profiluri dintre cele mai diverse, care atrăgeau studenți din toată țara, ceea ce era benefic pentru piața imobiliară locală. La fel, spitalele vechi de 80-90 de ani (care și azi sunt tot aceleași, doar un pic modernizate) tratau pacienți din toate colțurile țării, atrași de calitatea și seriozitatea serviciilor medicale.

Într-un cuvânt, încă de la acea dată Clujul era într-o explozie lentă și discretă, explozie întemeiată pe istoria sa consistentă, pe patrimoniul său cultural (făurit printr-o conviețuire rodnică între diversele naționalități), pe calitatea umană superioară a locuitorilor săi, cu educație solidă și obiceiuri sănătoase. După ce fusese orașul combinatelor gigantice și al fabricilor înțesate de muncitori, Clujul se pregătea pentru un nou destin, care era deja scris în stele: destinul de oraș modern, destinat dezvoltării în avangarda elitei urbanistice europene și mondiale.

Vorbim despre miracole doar atunci când nu cunoaștem toate fațetele unei situații, sau atunci când nu cunoaștem istoria. Clujul este acum precum o reacție în lanț care a depășit masa critică, unde reacția se întreține singură, și devine mai puternică cu cât mai multă materie îi adaugi. Dezvoltarea economică dublată de responsabilitatea contribuabililor (deopotrivă agenți economici și persoane fizice) a adus resurse importante, tot mai consistente, la dispoziția administrației locale. Administrație care, alcătuită tot din clujeni, a chivernisit cu grijă respectivele resurse. O rețetă care pare atât de simplă și de directă pentru a face dintr-un oraș un adevărat magnet de investiții, de competențe și eforturi creatoare. (Din păcate, doar pare simplă, într-o epocă în care destule municipalități de-abia își trag suflul, sufocate de ambiții prostești, interese murdare și incompetență crasă).

Să nu ne lăsăm orbiți de această imagine a succesului. Trăim cu imaginea de ansamblu că Clujul este un oraș „tânăr” – dar tinerețea sa este asigurată de studenții care mișună peste tot, mânați de nevoi, curiozitate sau căutarea de divertisment. Odată cu diminuarea activităților universitare „față în față” este posibil ca numărul lor să scadă simțitor și să descoperim că populația „oficială” este de fapt în scădere (lucru confirmat de statistici), pe fondul apocalipsei demografice pe care o trăiește România în chiar acest moment. Clujul și zona sa metropolitană vor continua să atragă nou-veniți, aflați în căutarea prosperității  și a vieții „faine”– dar datele problemei vor fi schimbate față de ceea ce am trăit până de curând.

Este posibil ca aceasta să fie una dintre cele mai mari provocări la adresa administrației locale clujene: gestionarea nevoilor de creștere și modernizare continuă a urbei cu resurse diminuate furnizate de către una dintre importantele sale „industrii”: învățământul. Laudele de sine pentru succesul „industriei IT” pot fi curând caduce, dovadă fiind miile de metri pătrați care sunt acum neocupate în clădirile de birouri, în timp ce faimoșii IT-ști își văd de treabă cu aceeași eficiență cufundați în canapeaua personală.

Dacă ar fi să amintim alte împrejurări care ar putea constitui o frână, să notăm îngâmfarea unor clujeni, mai ales din rândul celor nou-veniți, și cu venituri ridicate, care nu vor accepta să-și modifice „nivelul de trai” pentru a ajuta modernizarea și progresul orașului. Este evident că atingerea neutralității climatice până în 2050 nu poate fi doar un efort al administrației locale; este nevoie și de implicarea locuitorilor, care trebuie stimulați și educați să-și modifice obiceiurile de consum pentru a face întregul oraș mai prietenos cu mediul înconjurător.

De asemenea, aș dori să incriminez înclinațiile faraonice ale administrației locale. Un proiect atât de costisitor și de sensibil cum este cel al metroului clujean poate destabiliza serios finanțele locale, mai ales dacă populația orașului nu-l va utiliza cu mare entuziasm, pentru a-l transforma într-o investiție nu numai prestigioasă, dar și rentabilă. Metroul era o soluție elegantă pentru a înlocui orice altă cale de mobilitate urbană, atunci când hoarde de muncitori și funcționari alergau disperați să prindă condica; dar ce te faci cu o comunitate care lucrează de acasă și care își rezolvă toate necesitățile de divertisment în livingul personal?

Să rămânem optimiști, și să încheiem cu o urare: fie ca urbea noastră să împlinească cu veselie 3 milenii, și să fie la fel de tânără, dinamică și importantă ca acum!

FOTO: Mihai Seliceanu

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.