Hai, lasă, nu te vaccina!
Apariția vaccinurilor a pornit o dezbatere încinsă. Din fericire, nu doar la noi în țară. Procentual vorbind, opoziția față de vaccin are puțini reprezentanți, dar foarte vocali. Ei știu exact care-i treaba cu efectele secundare, cu cipurile, cu oculta mondială; stau cu ochii pe Soros și Gates. Au mai multă încredere în vaccinul divin; cum ar veni, dacă Dumnezeu vrea să scapi cu viață, ce poate face în plus vaccinul? Oamenii ăștia scriu frenetic pe Facebook (de obicei, cu greșeli de ortografie).
Până la vaccin, am avut opoziție și față de stat în casă, față de măști, față de distanțare socială. “Nu există virus!”, urlă cei mai haioși. Dacă ar fi copii, mulți dintre adulții noștri ar trebui puși în genunchi la colț. Cu niște adulți “cuminți”, nu aveam astăzi peste 81 de milioane de cazuri confirmate, în toată lumea.
Sunt filme foarte realist făcute despre pandemii. Când scrie “The end”, pe ecran se văd oameni zâmbind în timp ce stau la rând să primească mult-așteptatul vaccin. Scenariștii nu și-au închipuit probabil că mai poate fi ceva după. Însă sfârșitul acelor filme ar putea deveni lejer începutul altora. Nu despre pandemie, ci despre educație, despre polarizarea societății, despre eșecul comunicării statului.
Ați încercat să vă închipuiți ce s-ar fi întâmplat dacă virusul ar fi fost mai letal? Te infectezi azi, mori mâine. I-am fi văzut pe opozanți la fel de încăpățânați, de curajoși, de activi pe Facebook? Până la urmă, ei se simt norocoși: “Eu nu sunt într-o categorie de risc, eu nu mă știu cu comorbidități, eu ce pot păți? Totul începe cu EU. Dă-i încolo pe vârstnici”. Solidaritatea e din alte timpuri; acum e la modă egoismul.
Cei care doresc să se vaccineze trebuie, în fapt, să le mulțumească scepticilor. Le vine mai repede rândul și se pot întoarce la o viață normală. Nu trebuie insistat pe dezbateri istovitoare pe rețelele de socializare. Ajunge un: “Nu crezi? Minunat! Hai, lasă, nu te vaccina!”