Gutenberg vs. Zuckerberg

Poate nu știați (păi, cum să știți, că doar treaba voastră este să aflați, nu să știți…), dar numele celor doi corifei ai comunicării sunt de origine germană. Unul este „bun” (Guten), cel de-al doilea este „de zahăr” (Zucker). Și ambii sunt „munți” (Berg). Iar omenirea îl coboară pe unul, în timp ce-l urcă pe celălalt.

Istoria modernă a comunicării a început cu o invenție medievală. Timp de mii de ani, omenirea și-a fixat ideile și amintirile pe tot felul de suporturi pieritoare și fragile, cum ar fi papirusul, pielea, pergamentul, lemnul. Piatra era rezistentă, dar ia încearcă să porți cu tine „Epopeea lui Ghilgameș” sau „Samarangana Sutradhara” scrijelite în piatră sau chiar și lut ars… Dincolo de această situație anecdotică, rămânea în vigoare aspectul lipsei de perenitate a suportului. Una dintre marile tragedii ale antichității  a fost distrugerea Bibliotecii din Alexandria de către creștinii îmbâcsiți și dogmatici, care vedeau peste tot erezii și blasfemii. Munca lor a fost facilitată de ușurința cu care pergamentele uscate precum iasca se sfărâmau sau ardeau.

Mai era un mare handicap: dificultatea duplicării unui document, care trebuia „luat la mână” de către un copist, acesta îl reproducea în toate liniuțele sale, printr-o muncă îndelungată și, adesea, chinuitoare. Și toate acestea, pentru a obține o copie, care de multe ori valora mai mult decât greutatea sa în aur, fiindcă un copist priceput avea nevoie de mai mult de un an pentru a produce un exemplar din Biblie…

Viața lui Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg, fierar si orfevrier, a fost atinsă de aripa geniului în 1450, când a tipărit mii de exemplare ale Bibliei, care  s-au vândut cu un preț ce echivala cu venitul unui preot pe trei ani. Dar nu acest aspect era important: omenirea intrase în epoca fertilă a Renașterii, a Reformei, a societății întemeiate pe informație, a liberei circulații a ideilor și opiniilor.

În 1450 s-au tipărit (probabil) câteva mii de exemplare de bucoavne. Peste doar 350 de ani, în 1800, Europa depășește pragul inimaginabil de 1 miliard de tipărituri! Dacă ceva a schimbat fața civilizației umane (Europa fiind în respectiva perioadă un lider „de facto” al civilizației mondiale) acel „ceva” a fost tiparul, care a permis diseminarea celor mai diverse informații, de la planuri de instrucție pentru recruți până la idei filosofice, morale și politice reformatoare și inovatoare. Pentru a nu lungi prea mult pelteaua, să-l ascultăm pe Mark Twain: „Tot ceea ce este azi civilizația omenească, bun sau rău, i se datorează lui Gutenberg”.

„Muntele bun”  este muntele pe care acum îl coboară umanitatea. În schimb, cu viteza „marele V”, umanitatea urcă cu sârg „muntele de zahăr” (Zuckerberg). După ce a lansat Facebook, cumva într-o doară, în 2004, Zuckerberg a devenit cel mai tânăr miliardar din istorie (2007, la vârsta de 23 de ani…) pentru a fi azi singurul miliardar sub 40 de ani în primii 20 de miliardari ai lumii și locul 10 între cei mai influenți oameni ai planetei. În felul acesta, avem dovada schimbărilor pe care civilizația tiparului le-a produs în umanitate: Zuckerberg este o vedetă supremă în timpul vieții sale, în timp ce Gutenberg a murit sărac și hăituit, iar mormântul său este pe veci pierdut în uitare!

Tot ce am înșirat până acum a fost statistică sau istorie. Ce este de fapt important este să înțelegem dacă ceea ce se întâmplă acum este benefic sau nu pentru civilizația umană. În doar 15 ani, omenirea a ieșit din „zodia Gutenberg” pentru a se năpusti, fără centură de siguranță, în „zodia Zuckerberg”. 15 ani pot părea puțini chiar și la scara celui mai prăpădit dintre indivizi, darmite la scara uriașei umanități! În acești mărunți 15 ani am trecut de la scrisori trimise prin poștă cu timbre linse cu grijă, de la mail-uri echivalente cu o scrisoare, dar mult mai rapide, de la camere de „chat” dedicate și permițând doar comunicare „text” , la împărtășirea cu un grup de prieteni sau cu întreaga umanitate „conectată”, de „conținut” grafic, mergând până la clipuri video de mare volum sau transmisii video în direct (fără a uita atât de utilele comunicări video prin internet, fără alte costuri decât simpla conexiune cu rețeaua internet locală).

Vântul schimbării bate cu tăria unui uragan. Trebuie să ne bucurăm sau să ne îngrijorăm în fața unor schimbări atât de profunde și de rapide? Este poate prea devreme să tragem o concluzie, așa că deocamdată am să vă propun  drept sentiment „de lucru” nostalgia. Un lucru este sigur, „zodia Zuckerberg” exacerbează la maxim două imense păcate ale spiritului uman: superficialitatea și îngâmfarea. Majoritatea postărilor în media socială au un nivel intelectual care frizează cretinismul, iar în ele colcăie „cugetări” de bunică, atribuite fără nerușinare celor mai strălucitoare nume ale culturii mondiale. Îngâmfarea este certificată de nenumăratele postări de genul „EU și…”, „EU la…” sau, pur și simplu, „EU”, în care nelipsitul EU este prezentat în lumina cea mai bună și în ipostaza cea mai favorabilă. De aici până la minciună calificată nu este decât un pas, pe care mulți dintre noi sunt gata să-l facă fără ezitare.

Născut fiind în „zodia Gutenberg”, am apucat din plin acele vremuri în care oamenii, îmbrăcați corect și manierați, făceau paradă cu lecturile lor, cu citate din mari autori care înălțau spirite și făureau caractere. În „zodia Zuckerberg,” oamenii par să se întoarcă la origini ancestrale, făcând paradă socială și sexuală cu trupurile lor, cu mutrele lor, cu țoalele lor și cu banii lor.

De unde și nostalgia mea… Dar să mă limitez la atât; este posibil ca peste 30, 40, 50 de ani, cei care, cu ochii înfipți în ecrane, acum stau prin cafenele ca niște catatonici sau umblă ca niște somnambuli pe trotuare (sau, și mai periculos, la volan!) vor simți același gen de nostalgie după frumoasele vremuri în care pe mediile sociale puteai vedea atâtea pisicuțe drăguțe și atâția căței frumușei…

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.