Autor Mihai E. Serban
în Opinii, Stiri
4 years în urmã
Cu excepția unor savanți amețiți de atâta știință și de stat cu nasul în ecuații și ecrane, majoritatea zdrobitoare a consumatorilor de elită habar nu are cum este de fapt alcătuită această lume și cum funcționează ea. Lumea noastră este strict omenească și este clădită aproape în exclusivitate pe mărunte pofte și pe mici orgolii care animă ființele proteice care se numesc singuri „oameni”.
Priviți în jur. Chiar atunci când se strânge laolaltă o mulțime de nepricepuți și habarniști numiți „șefi de stat”, publicul nu este interesat de problematica arzătoare care este în dezbatere, ci de bârfele de cel mai infantil nivel: cine cu cine a dat mâna sau a ciocnit pumnul, cine a purtat mască și cine nu sau – culmea deliciului! – cine și-a lustruit pantofii pe cracul pantalonilor! Desigur, se mai analizează și țoalele, și atitudinea afișată în timpul pozelor de grup ș.a.m.d.
Nivelul preocupărilor noastre a rămas ca pe vremea omului cavernelor: strict orientat către semenii noștri. Și aceasta cu toate că preocupările noastre ar trebui să se îndrepte înspre carbonul cel invizibil, incolor și inodor, dar pe care-l sorbim cu nesaț și ne îmbătăm cu el, precum cel mai decăzut dintre boschetarii care inhalează aurolac.
Din perspectiva marii mase de consumatori/spectatori/comentatori, știința și-a mâncat degeaba pâinea de o mie de ani încoace. Fiindcă singurele rezultate interesante pentru ei au fost grătarele performante pentru mici și tehnologia de răcire a berii. Desigur, bazându-se pe pseudo-știința altor ignoranți emeriți precum ei, s-au trezit dintr-o dată mari experți în virusologie, genetică și microbiologie, concoctând și distribuind teorii dintre cele mai fanteziste și mai absurde. Tocmai ei, care nici măcar nu au habar de tehnologia care le permite să tragă apa la toaletă…
Lor mă adresez acum: trebuie să înțelegeți că lumea nu este mai complexă decât vă lasă să înțelegeți cunoștințele voastre rudimentare și simțurile voastre amorțite, ci este chiar mai complexă decât sunteți capabili să v-o închipuiți! În consecință, ar trebui să-i credeți (pe cuvânt, că altceva nu puteți înțelege…) pe savanții care studiază de-a fir-a-păr realitățile profunde ale existenței noastre cotidiene, trăgând învățăminte și prezentând concluzii pe care – din păcate – nimeni nu este dispus să le ia în serios.
Eram în clasa a 8-a, iar doamna Ciuroș, profa de geografie, ne prezenta sistemul circulației oceanice. Un sistem complex, evolutiv, cu interdependențe subtile între diferiții curenți. Cel mai spectaculos curent oceanic, și de imediată importanță pentru noi, europenii, era așa-numitul Gulf Stream, un colos oceanic care făcea ca apele calde ale tropicelor să curgă înspre nord, îndulcind clima în Europa de Vest și făcând posibilă existența măreței civilizații care a luat planeta în posesie.
Întrucât nu cu mult timp în urmă citisem povestirea lui E.A. Poe, eram doar ochi și urechi. Și habar nu aveam că realitatea este mult mai complexă de atât. De fapt, acum ne este limpede că Gulf Stream (aveți grijă cum căutați pe net, riscați să nimeriți doar la compania constructoare de avioane de lux!) nu este decât o părticică din Marea Circulație Globală (M.C.G.), colosal mecanism termohalin –întemeiat pe temperatură și salinitate – care pune în mișcare apele oceanului planetar, dând naștere climei așa cum o cunoaștem. O imensă panglică de apă, masivă cât o sută de Amazonuri, care transportă apa din nordul Atlanticului până în nordul Pacificului, și invers, într-o uriașă morișcă lichidă de care noi nu avem habar. Și nici că ne pasă!
Aceea era clima așa cum o cunoșteam din manualele pe care ni le flutura pe sub nas doamna Ciuroș. Habar nu aveam că M.C.G. există. Lumea era plăcută și ademenitoare, ne aștepta pe afară cu o mie de delicii, care se repetau anotimp după anotimp și an după an, într-un ciclu care părea menit să se repete la nesfârșit, fără greutăți și fără pericole. Și pe când eram noi ocupați cu deliciile consumului (case mai mari, mașini mai mari… ce mai, totul mai mare!) un rău insidios se acumula ca urmare a freneziei noastre consumiste și pare-se că el poate influența inclusiv ceva atât de mare, de ocult și aparent de neoprit cum este M.C.G.
Ca să înțelegeți unde se ascunde pericolul. Punctul nodal al M.C.G este nordul Atlanticului, unde apele calde și sărate urcate de la tropice întâlnesc apele reci și (relativ) dulci ale Oceanului Arctic, ceea ce le face să plonjeze în străfunduri, inițiind curenți de mare adâncime care vor duce apă oceanică până în Oceanul Indian și în Pacific, aproape de Kamceatka și Alaska. Topirea ghețurilor în Groenlanda și încălzirea catastrofală a Arcticii (ambele cauzate de încălzirea globală produsă de activitățile umane) ridică în calea M.C.G. o barieră de apă dulce și caldă, care va diminua și (eventual) întrerupe acest unic mecanism oceanic. News alert: activitatea M.C.G. a scăzut deja cu 15%! (Așteptați până veți vedea la haznalele TV știri ca aceasta!).
Întreruperea totală, spun climatologii (alți savanți pe care nu-i ia nimeni în serios…) va însemna mai întâi de toate ierni crâncene în Europa de Vest. Cu alte cuvinte, cum ar zice consumatorii/spectatorii/comentatorii „Gulf Stream-ul ne-a făcut, Gulf Stream-ul ne omoară”. Pe urmă, în Africa sub-sahariană (Sahel) se va instala o secetă la fel de crâncenă. Plus modificări importante în clima din Asia de Sud-Est și Australia. Plus schimbări imposibil de prevăzut în Oceanul Antarctic.
Dar nu vă îngrijorați, oricum va evolua M.C.G. tot va mai fi un colțișor de ocean cu aspect paradiziac tocmai bun de un selfie cu care să dați pe spate atât pe admiratori, cât și pe dușmani. Doar că va trebui să-l faceți foarte repede și să dați fuguța într-o incintă climatizată (dacă vă permiteți), fiindcă temperatura exterioară va face posibilă coacerea unei omlete pe ecranul sofisticatului iPhone 99 cu care vă mândriți.
Lumea doamnei Ciuroș, pe care o credeam imuabilă, prietenoasă și cunoscută, este pe cale de a dispărea.
Mihai E. ȘERBAN
Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.
Sunt Ionel Lespuc, jurnalist. Alături de mine, am invitat și continuu să invit să scrie oameni cunoscuți ai Clujului. Uite câteva nume: Kai Brand Jacobsen, norvegiano-canadianul care merge de la Cluj în misiuni de pace, peste tot în lume; Cristi Danileț, judecătorul rebel despre care sunt sigur că ai auzit; Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisei de Sănătate din Camera Deputaților, mereu în luptă cu neregulile din spitale; Dan Clinci, arhitect, omul din spatele concursurilor de soluții care remodelează Clujul; Mihnea Stoica, analist politic, cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării; Mihai Șerban, om de afaceri de succes și maestru de arte marțiale.