Domnia cârpacilor

După cum era obiceiul acelor vremuri, pictorul roman Apelles a scos una din picturile sale în stradă, ca s-o supună aprecierii publice. Un trecător s-a oprit și a început să studieze cu atenția lucrarea. După care a vorbit.

„Eu sunt curelar, și zi de zi fac sandale. Nojițele sandalei se pot înfășura doar într-un singur sens pe pulpa piciorului. Deci la sandala soldatului de acolo nojițele sunt înfășurate greșit.” Recunoscător, Apelles i-a mulțumit și a promis că va rectifica eroarea. Încurajat de răspunsul pictorului, curelarul s-a apucat să facă observații și asupra altor detalii din tablou. La care Apelles i-o retează abrupt, rostind cuvinte care vor intra în panteonul de aur al înțelepciunii: „NE ULTRA CREPIDAM, SUTOR!” Adică: „Nu mai sus de sandală, cârpaciule!”

Marele și imensul rău pe care îl trăiește societatea noastră este înmulțirea catastrofală a cârpacilor care ajung în poziții pentru care nu au nici un fel de experiență și de competență și care își mai și permit să afișeze tragica lor incompetență în moduri care, dacă n-ar fi extrem de dăunătoare și de grave, ar putea fi judecate drept hilare. Pe aceste personaje le găsim peste tot. Ministrul sportului a picat cu media 2,75 examenul de titularizare ca profesor de sport, iar șefa proaspăt unsă la ANAF a picat de cinci ori examenul de inspector în cadrul numitei instituții. Să urcăm pe scara ierarhică și să ne apropiem de personaje mai suculente, cum ar fi bacalbașianul ministru al oii, Petre Daea, din care cităm prăpădindu-ne de râs: „Se jenează oaia că voi intrați în peiorativ față de acest animal” (adresându-se unor jurnaliști afurisiți). Și fără să-și dea seama că singurul personaj care poate fi luat „la peiorativ” este dadaistul și cormoranianul Daea, care a lansat în nemurire un panseu demn de Gâgă: „Lângă frunză poți găsi o oaie, dar lângă oaie nu poți găsi o frunză.”

Sectorul transporturilor este unul extrem de critic și de important, atât pentru națiune cât și pentru guvernanți. Pentru națiune este critic fiindcă dezvoltarea modernă nu este posibilă fără o rețea de transport care să permită deplasarea rapidă și sigură a oamenilor și a mărfurilor. Pentru guvernanți este critic, fiindcă în nici un alt domeniu criminala lor incompetență nu sare atât de ascuțit în ochi. Fiecare jupân auto-inventat iese în avanscenă cu promisiuni sforăitoare legate de dezvoltarea infrastructurii de transport, uitând că ei nu sunt altceva decât niște amărâți de cârpaci, stăpâni îmbuibați peste cârpaci de rang mai mic, cu toții incapabili de o singură realizare notabilă

Dacă cercetați CV-urile acestor ipochimeni, veți descoperi că majoritatea zdrobitoare o reprezintă amploaiații din structurile de stat. O persoană cu carieră la stat, care intră în politică, are o singură competență: trasul sforilor. În două forme, ambele continuate: trasul sforilor pentru gașca mea infracțională și evitarea măiastră a sforilor trase de gașca adversă. Ei mimează competența și prin diplome obținute de la tot felul de facultăți de care n-au auzit decât fericiții „absolvenți” dotați cu patalamale. Când, în fapt, singurul lucru care contează este osârdia cu care ei pupă ghiulul greu și pulpana murdară a caftanului marelui jupân.

Este trist să vezi cu câtă osârdie gașca de cârpaci îi atacă pe cei care dovedesc competență în fruntea unor instituții esențiale pentru statul român. Și am aici în vedere trei personaje: Kövesi, Isărescu, Iohannis. Kövesi băgase spaima în cârpacii care jefuiau cu sârg nojițele de la opincile statului. Acum, galbeni de spaimă că Bau Bau Kövesi îi poate hăitui și din funcția de procuror european, nu se dau în lături de la nicio calomnie și de la niciun atac mișelesc pentru a o târî în noroi și a o nimici complet.

Isărescu este parcă de o vecie  în fruntea Băncii Naționale, singura instituție care și-a îndeplinit cu cinste misiunea atât de delicată, singurul pilon de stabilitate într-o națiune tragic dominată de cârpaci mârșavi. În această perioadă, cârpaci al căror intelect nu  se ridică nici măcar până la genunchiul broaștei, unii dintre ei condamnați pentru furt dovedit, vorbesc vrute și nevrute și dau legi absurde, încercând să scoată Banca Națională țap ispășitor pentru toată nepriceperea cu care ei se mai și laudă, fără rușine, în fața armatei de cârpaci prostănaci.

Iohannis s-a ridicat în ochii națiunii din poziția de vrednic primar al Sibiului, pe care l-a transformat într-o bijuterie de civilizație urbană și atracție turistică. Orice critici am născoci la adresa lui, trebuie să recunoaștem că prestația sa de președinte, mai ales în reprezentarea țării pe plan internațional, este cu mult superioară imaginii și reputației pe care țara cârpacilor o are în ochii comunității internaționale. Și, dacă îl criticăm că nu ia măsuri împotriva acelor cârpaci, să nu uităm că tocmai noi am fost aceia care, înspăimântați de spectrul dictaturii, am hotărât prin constituție ca președintele nostru să aibă un rol mai degrabă decorativ. Și trebuie acum să recunoaștem că tocmai o astfel de situație a permis ca țara să ajungă sub sulele cârpacilor.

Nu avem ce face. Cel puțin pentru o vreme, vom avea de îndurat stăpânirea îngâmfată a cârpacilor. Fiindcă sunt mulți și nu se dau în lături de la nimic pentru a-și atinge scopurile infame. Și fiindcă, vorba lui Apelles, au ajuns mult prea sus.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.