Cum vrei să mori?

Marea problemă cu pandemia de față este că a pus stop cu brutalitate la tot ceea ce ne închipuiam că înseamnă viața noastră: mersul la serviciu (cu pauzele de cafea sau de țigară, cu băutele după slujbă), mersul la cumpărături (muzeul, biserica și iarmarocul contemporan), mersul în excursii (unde cunoșteam felul de viață al altor ființe omenești), mersul la restaurant (unde ne răsfățam cu mâncăruri alese și cu povești hazoase).

După cum vedeți, toate aceste activități sunt ale noastre, dar nu sunt strict despre noi. Sau, altfel spus, sunt despre alții și despre câtă nevoie avem de ei. Dacă nu suntem introvertiți încăpățânați sau sociopați înrăiți ne trăim viața în afara noastră. Fiindcă aceasta este calea ușoară (dar nu ieftină…) de a ne trăi viața. Contând pe ceilalți pentru tot ce înseamnă contact uman, ocupare a timpului, divertisment.

Chiar și atunci când citim o carte, contăm pe alții. Prea puțini dintre noi au patima și chemarea așternutului pe hârtie. Când ascultăm muzică, tot pe alții trebuie să contăm – au trecut vremurile în care, dacă ne apuca dorul de muzică, mama mea se așeza la pian, eu luam vioara în mână și încercam să înjghebăm o cântare. Ca să nu mai zicem nimic de tâmpa televiziune, care îți dă distracție cu lingurița pentru a te îndopa cu idei inepte și reclame absurde.

În consecință, un regim de viață „pandemic”, în care trebuie să renunțăm la aproape tot ce ne face să ne simțim vii, este o povară pe care psihicul nostru, oricum tulburat, o suportă cu dificultate și numai pe perioade limitate (credeați că inventarea pedepsei cu închisoarea a fost un moft? Nici vorbă!). Și constatăm că această pandemie blândă este brutală doar în felul în care ne apucă de ceafă și ne pune în fața unei întrebări necruțătoare: tu știi ce este viața ta și ce vrei să faci cu ea?

Din păcate, majoritatea oamenilor își trăiesc viața la întâmplare. Precum spermatozoizii, care-și mlădiază codițele în competiția pentru găsirea unui ovul. Prea puțini oameni (căci spermatozoizii „știu” cu mare exactitate ce vor…) au o imagine cât de cât limpede asupra obiectivelor vieții lor. Sau, altfel spus, nu au niciun fel de obiective; să apuci sfârșitul de lună fără datorii majore, să planifici următoarea achiziție pe net sau următoarea „ieșire din cotidian” nu înseamnă nimic în raport cu datoria de a avea un plan pentru cele 30.000 de zile câte ar putea  însuma existența ta terestră.

Dacă ai umple o pagină, doar o pagină, în fiecare zi, cu tot tezaurul de idei, trăiri și sentimente care ți-au traversat ființa în ziua respectivă, la capătul acelei vieți ai putea lăsa moștenire urmașilor (dacă ai însemnat ceva pentru familie) sau omenirii (dacă ai fost o persoană importantă) un tom de 1000 de pagini, un raport detaliat al existenței tale. Din păcate, majoritatea oamenilor trăiesc ca și cum nu ar fi sortiți să moară și mor ca și cum nu au apucat să trăiască niciodată. Și nu au trăit nicicum fiindcă nu au găsit, sau nu și-au făurit, acea idee conducătoare, acel principiu făuritor, pe care să-și întemeieze întreaga viață.

Nelson Mandela a avut un plan de viață pe care nu l-a suspendat,  cu atât mai puțin abandonat, în cei 27 de ani în care a fost încarcerat, cu regim sever, în închisorile sud-africane. 27 de ani, în care a avut dreptul la o scrisoare și o vizită la intervale de 6 luni! 27 de ani care au trecut cu folos, el fiind reformatorul luminat al unei societăți roase de cancerul apartheidului! Când a fost eliberat de mulțimile luminate și înaripate de cuvântul și de exemplul său, primul său gând a fost la reconciliere, la armonie socială, la un viitor construit împreună, de cetățeni de toate culorile, într-una dintre națiunile importante ale planetei.

Care e planul tău de viață? Ăăăă… Nu te sfii și nu te rușina că nu ai niciunul. Asta te plasează în fruntariile zdrobitoarei majorități, care merge la „job” doar ca să-și plătească traiul zilnic și iluzoriul divertisment, care-și caută împlinirea în cumpărături „pe net”, își forțează norocul prin pariuri (tot pe net) și care de zece ori pe zi își blestemă viața anodină, insipidă și plicticoasă. Doar nimeni nu așteaptă de la voi să fiți un mare erou, și un blând luptător, și un vajnic reformator, precum Nelson Mandela.

Aceasta a fost vestea rea. Vestea bună este că ai putea fi un erou, și un luptător, și un reformator precum Mandela oriunde: în propriul tău suflet, cel toropit de false griji și iluzorii fericiri, în familia ta, în comunitatea ta de prieteni, în localitatea ta. Totul este să vrei. Și să nu te aud cu jalnica scuză: „Nu este timp…”. Timp este, chiar berechet – 30.000 de zile. După cum foarte bine spunea Seneca: „Nu este puțin timpul ce-l avem, este mult timpul pe care l-am pierdut”. 

Iar rețeta este extrem de simplă: află cum ai vrea să mori. Nu de ștreang sau glonț, desigur. Ci în ce postură vrei să te găsească moartea care ți-a fost hărăzită: singur și împăcat, sau înconjurat de o familie numeroasă și iubitoare, sau putred de bogat, sau celebritate mondială, sau om dăruit oamenilor. Orice, numai hotărăște-te odată! Nelson Mandela poate nu era mai înzestrat decât tine, dar el a înțeles că poți face ca viața ta să însemne ceva doar dacă ți-ai stabilit un obiectiv, oricât ar fi el de mărunt, și te ții de el cu dăruire și neînduplecare.

Dacă ai avea un obiectiv, povara de a nu te putea dărui distracțiilor futile și împlinirilor calpe, din cauza pandemiei, ar deveni floare la ureche. Fiindcă atunci nimic nu va mai fi o povară, nici o restricție de circulație, nicio mască, niciun vaccin, iar zilele vor trece cu folos, fiindcă le vei putea dărui pasiunii tale, obiectivului tău de viață, misiunii pe care ți-o dai singur.

Află cum vrei să mori și vei învăța cum trebuie să trăiești.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.