Clujul, oraș pentru profit. „Primăria a luat decizia de a susține unilateral crearea de profit din imobiliare”

Primăria face jocurile dezvoltatorilor imobiliari. Aceasta este una dintre concluziile studiului asupra locuirii din Cluj, realizat de ONG-ul Căși sociale acum; mai exact de Eniko Vincze, George Zamfir, Alex Liță și Manuel Mireanu (AICI). Analiza este vastă și arată felul în care municipalitatea a acționat în ultimii 12 ani.

În 2008, Primăria a dat în folosință 271 de locuințe sociale; tineri căsătoriți, persoane cu venituri mici sau familii evacuate în urma retrocedărilor și-au găsit un acoperiș acolo. Sigur, pe listă s-au strecurat și 11 angajați ai Primăriei, dar asta este o altă discuție (am scris AICI cum o șefă din Primărie cu 9.000 de lei salariu locuiește într-un apartament social cu chirie 80 de lei).

De altfel, există și apartamente ANL unde repartițiile s-au făcut pe influențe.

Din 2015 încoace, Primăria nu a mai construit nicio locuință socială. Abia anul acesta urma să se finalizeze blocul de pe strada Ghimeșului, care – din sutele de persoane de pe lista de așteptare – satisface doar 20. Se vorbea și despre un proiect pe strada Sighișoarei, care a fost abandonat.

1.417

locuințe publice administrează Primăria Cluj-Napoca în prezent, dintre care 751 sunt din vechiul fond locativ și se pot vinde chiriașilor, iar 460 sunt locuințe sociale construite după 1996. De asemenea, există și 117 locuințe ANL; și acestea se pot vinde (în ultimii șase ani s-au vândut 57).

În toate ședințele recente de urbanism, Emil Boc a ținut să sublinieze că vrea un oraș pentru oameni, nu pentru profit. Este o expresie nouă în vocabularul domniei sale. Analiza arată mai degrabă că Boc a gândit pe dos în ultimii ani.

“De ce a renunțat primăria noastră din 2015 încoace la construirea de noi locuințe sociale în oraș în timp ce bugetul local a cunoscut o permanentă creștere? De ce nu a mai renovat clădiri goale cu scopul de a le transforma în blocuri cu unități de locuințe sociale? De ce nu a mai negociat cu dezvoltatorii imobiliari beneficiari de bunuri și investiții publice în vederea preluării unui procent din locuințele realizate de aceștia cu scopul de a le distribui potențialilor beneficiari de locuințe sociale? În spatele acestor opțiuni stă modelul de creștere al „orașului magnet” și transformarea Clujului într-o localitate tot mai atractivă pentru afaceri imobiliare, care merge mână în mână cu politica reducerii maxime a fondului de locuințe sociale și/ sau a investițiilor publice în noi locuințe publice. Este timpul ca această politică să se schimbe în așa fel încât nevoile și interesele locative ale clujenilor de a avea locuințe adecvate și accesibile ca preț să nu se sacrifice de dragul afaceriștilor”, scriu autorii analizei privind locuirea.

În perioada 2008-2104, din fonduri publice s-au realizat următoarele spații locative închiriate în regim social, cu interdicția de a fi vândute:

→ 271 locuințe sociale în noile blocuri construite în 2008 pe teritoriul fostului „Oser” (străzile Timișului și Blajului), cu o valoare de inventar de 54.322.042 lei.

→ 24 locuințe realizate în 2012 prin renovarea unei clădiri din proprietatea statului de pe strada Albac, o investiție care a costat 2.062.312 lei, din care doar 440.880 lei a fost contribuția primăriei, iar restul banilor a fost asigurat din fonduri europene câștigate.

→ 46 locuințe prin renovarea unei clădiri din proprietatea municipalității pe strada Coroianu care a costat 5.906.528 lei; o mare parte a investiției a fost acoperită din finanțare europeană, primăria contribuind cu 94.800 lei (aceste apartamente au fost realizate în 2014 și date în folosință în 2015).

→ 40 de unități locative în casele modulare din Pata Rât (construite și date în folosință în 2010).

Între 2015-2019, când dezvoltarea imobiliară privată a atins cele mai înalte culmi, primăria nu a construit nicio locuință socială, se subliniază în analiză.

Autorii analizei dau exemplul unui oraș mult mai dezvoltat decât Clujul, parte a unei culturi capitaliste. “Viena este considerată de mulți ca un fel de paradis al locuințelor publice și locuințelor sociale. Tradiția acestui oraș de a acorda prioritate asigurării de locuințe de calitate pentru clasa muncitoare datează din perioada „Vienei roșii” de la începutul secolului al XX-lea. Orașul este dedicat acestei tradiții și azi, astfel încât primăria deține și administrează 220.000 de unități locative reprezentând 25% din fondul total de locuințe. De asemenea, municipalitatea controlează indirect încă un număr de 200.000 de locuințe construite și deținute de dezvoltatori privați, impunând prin diverse scheme de negociere ca aceștia să aloce jumătate din stocul lor de locuințe primăriei care închiriază aceste unități persoanelor cu venituri reduse și să închirieze cealaltă jumătate la un preț redus față de prețul pieței pentru persoanele cu venituri medii. Fondul semnifcativ de mare de locuințe sociale are impact și asupra nivelului chiriilor în general în oraș. Conform unui studiu făcut de Deloitte, prețul mediu al chiriilor în Viena este de 9,8 euro/ mp, iar în Paris este de 27,8 și în Londra de 20,2 euro. (…) în Viena, locuitorii cheltuie cca 25% din veniturile lor pe locuință. În Cluj-Napoca, asta ar însemna că dacă cineva plătește lunar 420 de euro pe o chirie, ar trebui să aibă un venit net pe lună de 1.680 euro (sau 8.064 lei)”.

CITAT

“Faptul că în perioada cea mai efervescentă din punct de vedere imobiliar din istoria de după 1990 a Clujului (2015-2020) primăria nu a realizat nicio unitate de locuință publică nu este o întâmplare. Faptul că de-a lungul realizării întregului set de proiecte imobiliare primăria nu a găsit niciun moment și niciun mod prin care să negocieze cu devoltatorii, încât aceștia să contribuie la creșterea fondului locativ public, înseamnă că administrația publică locală a luat decizia de a susține unilateral crearea de profit din imobiliare în defavoarea nevoilor locative ale celor mulți din oraș”

Locuirea în Cluj-Napoca, studiu al ONG-ului Căși sociale acum