„Cluj-Napoca mai poate găzdui 173.000 de locuitori. Cât populația cumulată a municipiilor Turda, Dej, Câmpia Turzii și Gherla, plus comuna Florești”

În spațiul public clujean circulă ideea că orașul nu mai are teren disponibil pentru dezvoltare și că extinderea imobiliară trebuie să se mute pe dealuri, în zonele limitrofe. O viziune greșită, consideră arhitectul-șef al județului, Claudiu Salanță, care susține că, dimpotrivă, există suficient spațiu pentru construcții în intravilanul municipiului Cluj-Napoca.

Claudiu Salanță este unul dintre cei mai apreciați specialiști în zona de urbanism ai Clujului, un arhitect care a lucrat în zona privată și apoi a trecut în aparatul public. El este „motorul” recent aprobatului PATJ – planul de amenajare a teritoriului din județul Cluj.

Intravilanul s-a extins semnificativ

„Total fals (că nu mai sunt terenuri pentru construcții n.r.)! Intravilanul municipiului Cluj-Napoca a crescut de la 3.979 hectare în 1993, la 9.489 în 1999 și la 10.491 hectare în 2015 – suprafață existentă și în prezent. Vorbim de o creștere a intravilanului de peste 260%”, explică Salanță.

El admite că, din această suprafață, aproximativ 400 de hectare au fost pierdute prin modificarea limitelor administrative cu comuna Feleacu, dar „tot au rămas peste 10.000 de hectare”.

Această suprafață este împărțită în două mari categorii, conform Planului Urbanistic General (PUG):

1. Zone urbanizate, unde se poate construi direct în baza unei autorizații de construire;

2. Zone destinate urbanizării, unde sunt necesare Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) pentru a stabili regulile de dezvoltare.

În această a doua categorie se încadrează:

• Zone de restructurare, precum cele adiacente arterelor de trafic (ex. străzile Constantin Brâncuși și Traian), unde se urmărește creșterea densității locuirii, și fostele zone industriale (ex. 16 Februarie, Carbochim, Sanex), care ar putea deveni cartiere mixte, cu locuințe, servicii și instituții de învățământ.

• Zone de urbanizare, precum Sopor, unde nu există infrastructură edilitară sau transport public, iar dezvoltarea necesită investiții majore.

Densitatea urbană: Clujul poate găzdui încă 173.000 de locuitori

Arhitectul-șef al județului oferă și o perspectivă numerică asupra potențialului orașului:

„Municipiul Cluj-Napoca are o populație de 286.598 de persoane (conform ultimului recensământ). Dacă raportăm această populație la 6.216 hectare de teren urbanizat, ignorând creșterea densității prin restructurare, obținem o densitate de 46 de locuitori pe hectar. Asta ar însemna că intravilanul actual ar putea găzdui cel puțin 460.000 de locuitori, adică un plus de peste 173.000 de persoane. Ca și comparație, asta înseamnă populația cumulată a municipiilor Turda, Dej, Câmpia Turzii și Gherla, plus comuna Florești.”

Problemele reale ale urbanizării

Deși există teren, dezvoltarea unor zone extinse este blocată de mai mulți factori.

„Pentru a evita urbanizarea haotică pe parcelă, care s-a dovedit un eșec, urbanizarea trebuie să se facă pe zone mari, cu mai mulți proprietari. Aici intervin problemele: lipsa unui consens între proprietari sau situații juridice neclare ale terenurilor”, explică Salanță.

Un alt obstacol este costul ridicat al infrastructurii: „Pe lângă situația juridică a terenurilor, avem și problema costurilor pentru realizarea infrastructurii tehnico-edilitare și dotărilor publice (creșe, grădinițe, parcuri)”.

Soluțiile propuse: implicarea municipalității și debirocratizare

Claudiu Salanță consideră că administrația locală ar trebui să se implice direct în dezvoltarea PUZ-urilor și să preia inițiativa realizării infrastructurii:

„Cred cu tărie că soluția este ca municipalitatea să își asume elaborarea PUZ-urilor de urbanizare și realizarea infrastructurii. Avem numeroase exemple europene de bună practică în acest sens, iar Cluj-Napoca poate deveni, la rândul său, un exemplu.”

În acest sens, arhitectul-șef al județului salută inițiativa municipalității privind PUZ-ul Sopor, dar consideră că „acesta trebuie urgent finalizat și continuat cu realizarea infrastructurii. Discutăm doar acolo de peste 50.000 de locuitori posibili.”

În plus, propune crearea unui compartiment de planificare urbană în cadrul Primăriei, similar modelului „bouwmeester” din Bruxelles:

„Acolo există un departament dedicat planificării investițiilor private, care urmărește coagularea intereselor publice, oferirea de sprijin tehnic și debirocratizarea procesului administrativ. Astfel, comunitatea ar beneficia de o planificare coerentă și dotări publice adecvate, iar investitorii de soluții mai rapide și mai clare.”

Concluzie: Clujul are teren, dar planificarea trebuie îmbunătățită

În concluzie, teren pentru construit există în Cluj-Napoca, dar problemele administrative și lipsa infrastructurii blochează urbanizarea unor zone-cheie. Soluțiile propuse de Claudiu Salanță vizează o planificare urbană mai coerentă, implicarea administrației în elaborarea PUZ-urilor și simplificarea proceselor pentru investitori.

Astfel, înainte de a muta dezvoltarea pe dealuri, poate ar trebui să privim mai atent la potențialul real al orașului.