București vs. Cluj: Disparitățile economice care definesc România

Bucureștiul și Cluj-Napoca sunt două dintre cele mai importante motoare economice ale României, dar diferențele dintre ele scot la iveală dezechilibre profunde în distribuția resurselor economice și în strategiile de dezvoltare. Un studiu realizat de Romanian Economic Monitor (RoEM) evidențiază un contrast puternic între capitala țării și polii regionali de dezvoltare, Clujul fiind reprezentativ pentru provocările și oportunitățile regiunilor din afara Bucureștiului.

Bucureștiul, în frunte cu un avantaj artificial

Capitala atrage investiții și resurse într-un ritm greu de egalat de alte orașe din România. În 2023, Bucureștiul a concentrat 56% din totalul investițiilor străine directe, adică 64,7 miliarde de euro. În contrast, județul Cluj, al doilea cel mai important pol de dezvoltare din țară, a atras doar 2,5% din aceste investiții (2,9 miliarde de euro). Aceasta înseamnă că Bucureștiul beneficiază de peste 22 de ori mai multe investiții decât Clujul.

„Un factor important care amplifică această discrepanță este efectul de capitală. Companiile mari sunt obligate prin legea marilor contribuabili să își stabilească sediile fiscale în București, astfel încât PIB-ul capitalei este artificial crescut. Aceasta nu reflectă o valoare adăugată reală produsă local, ci o concentrare administrativă a resurselor”, explică Rácz Béla-Gergely, prodecan al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai, citat de zf.ro..

Astfel, Bucureștiul beneficiază nu doar de proximitatea față de guvern și instituțiile statului, ci și de o percepție de prosperitate amplificată. PIB-ul pe cap de locuitor (PPS) al capitalei era în 2022 de 62.900 de euro, depășind orașe precum Viena (50.400 de euro).

Clujul: performanță regională și provocări de echitate

Cluj-Napoca este considerat al doilea pol economic al României, însă decalajele față de București sunt evidente. Deși orașul atrage investiții importante în tehnologie, infrastructură și educație, resursele disponibile sunt departe de a rivaliza cu cele din capitală.

„În ciuda progresului remarcabil din ultimele decenii, Clujul este un exemplu clar al modului în care regiunile din afara capitalei sunt dezavantajate în competiția pentru resurse. Investițiile străine sunt departe de potențialul real al Clujului, iar acest lucru nu este cauzat de lipsa de competitivitate locală, ci de o politică economică centralizată care favorizează artificial Bucureștiul,” subliniază Rácz Béla-Gergely.

Clujul produce doar 2,9% din PIB-ul României, comparativ cu 24,7% generat de București. În același timp, Clujul excelează în atragerea de forță de muncă bine calificată și în dezvoltarea unor industrii moderne, cum ar fi IT-ul și serviciile creative. Cu toate acestea, distribuția resurselor economice limitează și mai mult potențialul regiunii.

Percepția inechității economice

Una dintre consecințele acestei polarizări economice este percepția larg răspândită a inechității. Locuitorii din provincie, inclusiv din Cluj, consideră că resursele generate de regiunile lor sunt insuficient redistribuite pentru a susține dezvoltarea locală. Pe de altă parte, bucureștenii percep uneori provincia ca beneficiară a unor fonduri redistribuite din capitală, generând frustrări de ambele părți.

„Dezvoltarea Clujului demonstrează că România poate avea mai mulți poli de creștere economică, însă acest lucru necesită o politică fiscală și administrativă care să reducă centralizarea excesivă. Este nevoie de mai multă echitate în alocarea resurselor pentru a susține creșterea economică în toate regiunile țării,” concluzionează Rácz Béla-Gergely.