Arhitectul Șerban Țigănaș: „Termenul ‘betonare’ s-a radicalizat. La Cluj este o metaforă”

Șerban Țigănaș este unul dintre cei mai importanți arhitecți ai României. A condus timp de două mandate Ordinul Arhitecților din România, a fost secretarul general al Uniunii Internaționale a Arhitecților, este decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj. În emisiunea Urbea9, produsă de Media9, Țigănaș a ținut un adevărat curs despre design urban, în special despre sensibilitățile unora dintre clujeni: „betonarea” și „tăierea arborilor”.

„Betonare” este o metaforă. Piatra naturală nu e beton

„Termenul de ‘betonat’ este o metaforă, pentru că nu este vorba despre beton. Sunt suprafețe sigilate (cele de beton n.r.), chiar unde ne aflăm este vorba despre piatră naturală, ori piatra naturală nu este beton. Betonare înseamnă reducerea suprafețelor verzi și sigilarea lor, reducerea suprafețelor permeabile. (…) Povestea asta cu „betonarea” are un fundament, trebuie urmărită ca atare, doar că ea s-a radicalizat, sunt exagerări în acest sens”, a spus Țigănaș.

Arhitectul a explicat că în final de secol 19, început de secol 20, a început moda cu rondouri de flori, „de panseluțe”, în centrul orașului și în nucleul istoric, care au redus suprafața utilă. El a spus că politica de tipul „nu călcați iarba” nu are ce să caute în zonele centrale.

Exemplu: Piața Muzeului

„Vă dau exemplul Pieței Muzeului, în care, înainte de a se pietonaliza, exista un rondou de flori care cuprindea și monumentul. Poți să spui că, prin faptul că l-ai scos de acolo (rondoul n.r), ai ‘betonat’ piața. S-a redus suprafața verde. Dar avem Parcul „Caragiale” la 100 de metri distanță, poate mai puțin, deci există opțiunea de a avea o piață vie, cu terase, cu activități și așa mai departe, dar și cea de a sta în parc. Așa trebuie pusă problema”, a subliniat cunoscutul arhitect.

„Tai arborele, nu demolezi casa”

În spațiile centrale s-au păstrat și chiar s-au înmulțit arborii, care oferă oxigen și umbră pe timp de vară.

„Copacii există, s-au păstrat plantațiile de aliniament… pe străzile care s-au modernizat s-au folosit arbori”, a menționat Țigănaș, care a explicat de ce trebuie să se renunțe uneori la copaci: „În spațiile amenajate nou, proaspăt, au fost repoziționați arborii. Adică s-a gândit o poziție mai bună, pentru că și cu arborii este o mare poveste. Dacă n-au fost puși de la început ‘cu cap’, ca să zic așa, au fost poziționați prea aproape de fațadă, lăsând un trotuar prea îngust, au crescut coroanele și s-au ciocnit de case, atunci evident că trebuie să faci ceva. Să tai arborele, nu să demolezi casa. Și dacă lucrul ăsta s-a întâmplat în anumite situații, s-a întâmplat pentru că cei care i-au plantat nu s-au gândit că peste jumătate de secol va fi altfel. Și pe strada asta (Kogălniceanu n.r.) este o combinație între păstrarea arborilor vechi și arbori nou plantați, care se vede cu ochiul liber că sunt mult mai îndepărtați de clădiri, lasă spațiu, sunt lucruri mult mai atent făcute”.

Discuția despre păstrarea anumitor arbori îi plasează în opoziție pe specialiștii în design urban cu biologii. Șerban Țigănaș a spus care crede că ar trebui să fie abordarea: „Asta înseamnă să trăiești în oraș, să nu te gândești la un singur aspect, ci la toate.

Puteți vedea emisiunea Urbea9 mai jos: