Amurgul zeilor

Miliardarii sunt zeii noștri. Biografiile lor sunt citite drept exemple încântătoare de reușită în viață, profilurile lor sunt scrutate cu aviditate pe internet. Zuckerberg (nu trebuie să precizez cine este) are peste 61 de milioane de referințe pe internet. Tim Berners-Lee, inventatorul „WWW”, cel fără de care Zuckerberg nu ar fi existat, are sub 4 milioane de referințe. Explicația? Simplă: în timp ce englezul este doar „Sir”, americanul este multi-miliardar!

Rețeta pentru a deveni milionar nu este rezervată gândirii vizionare de care au dat dovadă Zuckerberg și Berners-Lee. Câteodată este suficient să fii la locul potrivit în momentul potrivit: Soros a câștigat un miliard de dolari într-o zi, mizând pe prăbușirea lirei sterline. Cecil Rhodes a simțit potențialul de îmbogățire în extracția și prelucrarea diamantelor, fiind cel care în 1926 a înființat celebra și bănoasa firmă De Beers.

Altădată, a fost vorba despre intuiție, dar și muncă îndârjită: John Rockefeller, fondatorul dinastiei financiare cu același nume, s-a lansat în afaceri pe când era copil, îngrășând curcani și vânzându-i de Ziua Recunoștinței. A fost primul care s-a lansat în afaceri de exploatare și procesare a țițeiului, iar averea sa a fost consolidată prin milioane de acte mărunte, cum ar fi optimizarea numărului de nituri de cositor utilizate pentru cercuirea butoaielor de transport a țițeiului.

Vremurile eroice ale capitalismului triumfător au trecut. Statisticile ne arată că în ziua de azi 23,5% dintre miliardarii americani își cresc averile nu prin noi idei sau oportunități, ci prin investiții și speculații financiare. Cu 17% din total, ei sunt urmați de miliardarii „tech” (de la Bill Gates până la Judy Faulkner), după care se înșiruie ce care au afaceri cu produse alimentare (10%) și imobiliarele (7% – aici găsim și pe „strălucitul” președinte al SUA). Cel mai bogat dintre toți este prolificul proprietar al Amazon, Jeff Bezos, care tot a rămas, sărăcuțul, cu o avere de 114 miliarde dolari, după ce divorțul nu l-a costat „decât” 36 miliarde…

Și toată planeta privește cu jind la cele 3 trilioane de verzișori (pentru a evita orice ambiguitate, aceasta înseamnă 3 miliarde de miliarde – sic!) pe care le-au pus la ciorap doar miliardarii Americii! Dacă îi adăugăm pe vajnicii miliardari europeni, asiatici, ruși, chinezi, vom constata că o bună parte din avuția creată și acumulată de umanitate se află în mâinile încăpătoare ale câtorva mii de indivizi (2.153, mai precis), a căror principală preocupare este de a schimba avionul personal cu un model mai confortabil (ori cu barul mai garnisit), sau de a mai cumpăra o insuliță în mările calde…

După cum spuneam, miliardarii sunt zeii noștri. Multă vreme, ei au fost reperul de bază după care se învârtea galaxia speranțelor și așteptărilor noastre. Fiecare cetățean mărunt al acestei planete se visa, măcar preț de o clipă, să fie exact în pielea acestor corifei și să-și poată permite toate deliciile pe care aceștia și le permiteau cu nonșalanță. Și chiar dacă aceste așteptări erau prea ridicate, iar viața lor rămânea măruntă și anevoioasă, ei continuau să ofteze și să spere, contând pe o minune.

Mitul prosperității supra-abundente continuă să bântuie spiritele celor aproape 8 miliarde de locuitori ai planetei. Miliardari „cu acte în regulă” sunt puțin peste 2000… miliardari cu „vise în neregulă” sunt ei de numărul miliardelor. Pentru ce sunt aceste vise „în neregulă”? Simplu: fiindcă, pentru prima data în îndelungata istorie a planetei și a umanității, trebuie să înțelegem cu toții că idealurile spiritului întreprinzător dezlănțuit, ale îmbogățirii fără limite și ale traiului în huzur nu mai pot fi acceptate.

Mitul zeului miliardar nu este un rău în sine – visele au îmboldit mereu umanitatea să facă pași consistenți pe calea întortocheată pe care o numim „progres”. Dar sărmana planetă, ale cărei resurse anuale se epuizează tot mai devreme, nu mai poate susține năvala disperată a unei omeniri puse pe căpătuială și pe înavuțire, a unei hoarde fără scrupule care s-ar repezi „să ronțăie stelele” (dixit același Cecil Rhodes) dacă ar fi posibil. Ceea ce nu este (încă) la îndemână, așa că ne mulțumim să ronțăim această planetă până la os, fără să ne pese că ea nu se poate reface în ritmul pe care poftele noastre l-ar dori.

Fiindcă această planetă ar avea destul pentru nevoile noastre, dar nu poate asigura destul pentru poftele noastre. Fiindcă aproape fiecare ființă bipedă (căci cugetătoare nu o pot numi, oricât de mult aș chinui tastele) se uită fascinată la exemplul miliardarilor și, pe urmă, nu numai că râvnește la posesiuni demăsurate, dar și lucrează activ și insistent la obținerea lor.

Or, voci importante aduc în discuție subiectul castei miliardarilor. Cel mai non-conformist candidat la președinție pe care l-a cunoscut America, Bernie Sanders, a declarat tranșant: „miliardarii nu ar trebui să existe”. Întrebat de ziariști despre această afirmație, Zuckerberg (posesorul unei frumușele averi de 69 miliarde dolari) a declarat: „Nu știu dacă am un prag privind averea pe care cineva ar trebui să o dețină, dar la un anumit nivel nimeni nu merită să aibă așa mulți bani.” Cea mai ascultată voce a planetei, Papa Francisc, s-a exprimat mai voalat: “A venit momentul să privim felul în care modurile noastre de viață și alegerile noastre zilnice în ceea ce privește alimentația, consumul, călătoriile, folosirea apei, a energiei și a altor bunuri materiale sunt adeseori vătămătoare și nerezonabile”.

Nu este nicidecum vorba despre o mazilire a miliardarilor, de o decădere din drepturile civile și de confiscare a colosalelor averi… este vorba despre o necesară și inevitabilă evoluție morală a umanității, care, confruntată cu diminuarea drastică a resurselor pe care le mai poate smulge planetei, și cu creșterea pernicioasă a efectelor distrugătoare ale activităților umane, nu-și mai poate permite vise de înavuțire și de huzur. Este timpul ca omenirea să înțeleagă înțeleapta zicere taoistă: „Cine se mulțumește cu puțin va avea mereu destul”.

E timpul ca omenirea să evolueze moral. Iar din această evoluție trebuie să facă parte și dispariția miliardarilor.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.