A început școala. Dar cu bieţii părinţi ce ați avut?

Sunt câteva momente în viață pe care, ca părinte, nu vrei să le ratezi. Primul cuvânt, primul pas și prima zi de școală. Anul acesta, părinții n-au prins niciun clinchet din cel dintâi clopoțel.

Sunt acele situații când ai vrea să fii director de școală. Să organizezi puțin activitatea orientat spre beneficiarul final, care e copilul. Nu venind din sistem, gândind ca în sistem.

Ok, e pandemie, dar o primire distanțată fizic pentru boboci se putea face. Nu festivisme comuniste, cuvântul primarului, rugăciunea… Un simplu și firesc „Bun venit în școala noastră”, un cot ciocnit de părinți cu învățătoarea și un zâmbet cald pe sub mască. Ceva natural și uman. Fix ce nu știu să organizeze cei mai mulți dintre administratorii aceștia rigizi de țări, orașe sau școli. În schimb, părinții au fost ținuți după gard.

Nu-i vorbă, strădanie a existat. Copiii au fost coordonați de cadrele didactice, iar pe stradă au funcționat polițiști de la circulație și locali. A existat distanțare? Să fim serioși. Aceeași îmbulzeală tradițională, care doar s-a mutat din curte pe trotuar.

Începe școala, vin și alegerile. Apoi vom număra cazurile și vom vedea cum ne-am descurcat. Dacă le-am stricat degeaba bieților părinți prima amintire legată de școala copiilor lor.